babilonie sf [At: IORGA, L. II, 347 / V: vavi~ / Pl: ~ii / E: Babilon + -ie] 1-2 (Vorbire sau) scriere încâlcită, confuză. 3 învălmășeală. 4 Dezordine.

babilonie s.f. (pop.) 1 Vorbire sau scriere încîlcită, confuză. În teza de licență e o babilonie. 2 Învălmășeală mare, dezordine, zăpăceală; situație confuză, haotică. E o adevărată babilonie în bucătărie. • acc. și (înv.) babilónie, pl. -ii. g.-d. -iei. și (înv.) vaviloníe s.f. /nm. pr. (oraș antic în Mesopotamia) Babilon + -ie.

babiloníe s.f. (pop.) 1 Vorbire sau scriere încîlcită, confuză. În teza de licență e o babilonie. 2 Învălmășeală mare, dezordine, zăpăceală; situație confuză, haotică. E o adevărată babilonie în bucătărie. • acc. și (înv.) babilónie. pl. -ii. g.-d. -iei. și (înv.) vaviloníe s.f. /nm.pr. (oraș antic în Mesopotamia) Babilon + -ie.

*BABILONIE sf. Învălmășală grozavă, zăpăceală ca aceea de la turnul Babel: nu-și pierdea în babilonia asta niciodată capul (GRIG.) [Babilon].

BABILONIE, babilonii, s. f. 1. Vorbire sau scriere confuză, amestecată, încurcată. 2. Învălmășeală mare, încurcătură. Fu o adevărată babilonie pînă începură să sfîrîie cratițele. AGÎRBICEANU S.P. 35.

BABILONIE, babilonii, s. f. 1. Vorbire sau scriere confuză. 2. Învălmășeală mare; încurcătură. – Din Babilon + suf. -ie.

BABILONIE s. f. încurcare, amestecare a limbilor; vorbire, scriere confuză. ♦ dezordine, situație confuză, haotică. (<babilon/ic/ + -ie)

BABILONIE ~i f. rar 1) Exprimare (orală sau scrisă) confuză și încurcată. 2) Învălmășeală mare; dezordine generală. [Art. babilonia; G.-D. babiloniei; Sil. -ni-e] /Din Babilon n. pr. + suf. ~ie

babilonie f. fig. mare confuziune [V. Babilonia, cu aluziune la Turnul lui Babel].

babiloníe f. (din forma maĭ veche și maĭ rară azi vavilonie, d. Vavilón, celebru oraș unde s’aŭ amestecat limbile, pron. de Grecii de azĭ Vavilón, ĭar de ceĭ vechĭ Babylón). Mare amestec, mare confuziune: acest minister e o adevărată babilonie.

vavilonie sf vz babilonie

vavilonie s.f. v. babilonie.

vaviloníe, V. babilonie.

babilonie s. f., art. babilonia, g.-d. art. babiloniei; pl. babilonii, art. babiloniile (desp. -ni-i-)

babilonie s. f., art. babilonia, g.-d. art. babiloniei; pl. babilonii, art. babiloniile

babilonie s. f., art. babilonia; g.-d. art. babiloniei, pl. babilonii, art. babiloniile

babilonie, -niei gen. a.

BABILONIE s. dezordine, haos, încurcătură, zăpăceală, (înv.) vavilonie. (E o ~ de nedescris în hârtiile lui.)

BABILONIE s. dezordine, haos, încurcătură, zăpăceală, (înv.) vavilonie. (E o ~ de nedescris!)