13 definiții pentru alătura lătura


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

alăturá [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 315/4 / Pzi: alătúr, -réz / E: alături] 1-2 vtr A (se) așeza alături Si: alipi (1-2). 3-4 vtr (Înv) A (se) învecina. 5-6 vtr (Înv) A (se) apropia de ceva. 7 vt (Înv) A adăuga. 8 vr (Înv) A adera la o cauză, la o mișcare. 9 vt A compara.

ALĂTURÁ, alắtur, vb. I. Tranz. și refl. A (se) așeza alături, a (se) apropia mult; a (se) alipi. ♦ Tranz. A adăuga, a anexa. ♦ Tranz. Fig. A compara, a confrunta. ♦ Refl. A adera la o cauză, la o mișcare etc. [Var.: lăturá vb. I] – Din alături.

ALĂTURÁ, alắtur, vb. I. Tranz. și refl. A (se) așeza alături, a (se) apropia mult; a (se) alipi. ♦ Tranz. A adăuga, a anexa. ♦ Tranz. Fig. A compara, a confrunta. ♦ Refl. A adera la o cauză, la o mișcare etc. [Var.: lăturá vb. I] – Din alături.

ALĂTURÁ, alătúr, vb. I. 1. Tranz. A pune unul lîngă altul, a face să stea alături. Șapte buți alătura... Și din gură iar striga... TEODORESCU, P. P. 654. ♦ (Cu privire la un act sau un document) A anexa. Alăturăm planul lucrării. 2. Refl. (Urmat de determinări în dativ sau introduse prin prep. «de») A se apropia foarte mult de cineva sau de ceva; a se așeza alături. Și tu mi te alături, cu umărul, fierbinte. STANCU, C. 103. El cerca a se alătura de pom, dar pomul îi zise: Nu te apropia de mine. ISPIRESCU, L. 125. Mihnea-vodă nu-l credea, Ci de geam s-alătura, La cîrlige se uita. TEODORESCU, P. P. 475. (Scopul alăturării este de a însoți în mers pe cineva) împreună... vecini... rosti Sender, alăturîndu-se convoiului. CAMILAR, N. I 87.

ALĂTURÁ, alắtur, vb. I. Tranz. și refl. A (se) așeza alături, a (se) apropia mult. [Var.: lăturá vb. I] – V. alături.

A ALĂTURÁ alătur tranz. 1) A face să se alăture. 2) A mai pune la ceea ce este; a adăuga. 3) fig. A examina simultan sau succesiv pentru a stabili similitudinile și diferențele; a confrunta; a compara. /Din alături

A SE ALĂTURÁ mă alătur intranz. 1) A se așeza alături; a se apropia mult (de ceva sau de cineva); a se alipi. 2) A deveni adeptul unei mișcări, al unui curent ideologic, împărtășindu-i ideile; a adera. ~ la părerea generală. /Din alături

alăturà v. 1. a pune alăturea, a anexa, a compara, a pune în paralel; 2. a se apropia: nu poți să te alături de el.

LĂTURÁ vb. I v. alătura.

LĂTURÁ vb. I v. alătura.

alắtur și -éz, a v. tr. (d. alăturea). Pun alăturea: a alătura o bancă de alta. Anexez: a alătura o scrisoare la alta saŭ alteĭa. Compar: a alătura un lucru cu altu. V. refl. Alăturați-vă de zid.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

alăturá (a ~) vb., ind. prez. 3 alắtură

alăturá vb., ind. prez. 1 sg. alătur, 3 sg. și pl. alătură


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ALĂTURÁ vb. 1. v. anexa. 2. (livr.) a juxtapune. (~ mai multe elemente.)

ALĂTURA vb. 1. a (se) anexa, a (se) atașa. (~ la memoriu actele necesare.) 2. (livr.) a juxtapune. (~ mai multe elemente.)

Intrare: alătura
verb (VT2)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • alătura
  • alăturare
  • alăturat
  • alăturatu‑
  • alăturând
  • alăturându‑
singular plural
  • alătură
  • alăturați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • alătur
(să)
  • alătur
  • alăturam
  • alăturai
  • alăturasem
a II-a (tu)
  • alături
(să)
  • alături
  • alăturai
  • alăturași
  • alăturaseși
a III-a (el, ea)
  • alătură
(să)
  • alăture
  • alătura
  • alătură
  • alăturase
plural I (noi)
  • alăturăm
(să)
  • alăturăm
  • alăturam
  • alăturarăm
  • alăturaserăm
  • alăturasem
a II-a (voi)
  • alăturați
(să)
  • alăturați
  • alăturați
  • alăturarăți
  • alăturaserăți
  • alăturaseți
a III-a (ei, ele)
  • alătură
(să)
  • alăture
  • alăturau
  • alătura
  • alăturaseră
verb (VT2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • lătura
  • lăturare
  • lăturat
  • lăturatu‑
  • lăturând
  • lăturându‑
singular plural
  • lătură
  • lăturați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lătur
(să)
  • lătur
  • lăturam
  • lăturai
  • lăturasem
a II-a (tu)
  • lături
(să)
  • lături
  • lăturai
  • lăturași
  • lăturaseși
a III-a (el, ea)
  • lătură
(să)
  • lăture
  • lătura
  • lătură
  • lăturase
plural I (noi)
  • lăturăm
(să)
  • lăturăm
  • lăturam
  • lăturarăm
  • lăturaserăm
  • lăturasem
a II-a (voi)
  • lăturați
(să)
  • lăturați
  • lăturați
  • lăturarăți
  • lăturaserăți
  • lăturaseți
a III-a (ei, ele)
  • lătură
(să)
  • lăture
  • lăturau
  • lătura
  • lăturaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

alătura lătura

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) așeza alături, a (se) apropia mult; a (se) alipi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: alipi apropia 4 exemple
    exemple
    • Șapte buți alătura... Și din gură iar striga... TEODORESCU, P. P. 654.
      surse: DLRLC
    • Și tu mi te alături, cu umărul, fierbinte. STANCU, C. 103.
      surse: DLRLC
    • El cerca a se alătura de pom, dar pomul îi zise: Nu te apropia de mine. ISPIRESCU, L. 125.
      surse: DLRLC
    • Mihnea-vodă nu-l credea, Ci de geam s-alătura, La cîrlige se uita. TEODORESCU, P. P. 475.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • alături
    surse: DEX '09 DEX '98