9 definiții pentru aburire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ABURIRE, aburiri, s. f. Acțiunea de a (se) aburi și rezultatul ei. ♦ Expunere a unor materiale textile, lemnoase etc. sau produse finite la acțiunea aburilor (1) în vederea ameliorării unor însușiri, a ușurării prelucrării lor ulterioare etc. – V. aburi.
ABURIRE, aburiri, s. f. Acțiunea de a (se) aburi și rezultatul ei. ♦ Expunere a unor materiale textile, lemnoase etc. sau produse finite la acțiunea aburilor (1) în vederea ameliorării unor însușiri, a ușurării prelucrării lor ulterioare etc. – V. aburi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
aburire sf [At: LB / V: ~orire / Pl: ~iri / E: aburi] 1 Expunere la aburi Si: aburit1 (1), aburat1 (1). 2 Exalare. 3 Adiere. 4 (Dom; fig; rar) îmbujorare. 5 (Arg) Inducere în eroare prin cuvinte multe și abile Si: aburare (5) aburit1 (5), amețire, amețit1, vrăjire, vrăjit1. 6 (Pfm) Amețire ușoară Si: aburit1 (6). 7 Suflare. corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ABURIRE, aburiri, s. f. Acțiunea de a (se) aburi și rezultatul ei. 1. Abur; pîclă ușoară. Spre Moldova – totdeauna aburiri de ape.,.., Pare zarea aceasta așa de tainică! Parcă ascund ceva văile munților, după vălurile acestea ușoare SADOVEANU, O. IV 399. 2. Fig. Adiere. În singurătatea locului, într-un tîrziu, veni o aburire de vînt care trecu ca un geamăt dulce prin ramurile negre de deasupra mea. SADOVEANU, O. III 301. Vin zgomote domoale din sat, arare. O frîntură de cîntec a pornit undeva, departe, apoi a contenit. Trec aburiri de răcoare, ca mîngîieri, – ș-aduc miresme de flori sălbatice. SADOVEANU, O. V 692.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ABURIRE, aburiri, s. f. Acțiunea de a (se) aburi și rezultatul ei; abur; pîclă ușoară; adiere.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
aburire f. suflare, exalare.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
aborire sf vz aburire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
aburire s. f., g.-d. art. aburirii; pl. aburiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
aburire s. f., g.-d. art. aburirii; pl. aburiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
aburire s. f., g.-d. art. aburirii; pl. aburiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
aburire, aburirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) aburi și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- 1.1. Exalare. MDA2sinonime: exalare
- 1.2. Despre oameni: îmbujorare. MDA2sinonime: îmbujorare
- 1.4. Amețire ușoară. MDA2sinonime: aburit
-
- Spre Moldova – totdeauna aburiri de ape.,.., Pare zarea aceasta așa de tainică! Parcă ascund ceva văile munților, după vălurile acestea ușoare. SADOVEANU, O. IV 399. DLRLC
-
- 1.6. Suflare. MDA2sinonime: suflare
- 1.7. Adiere. MDA2 DLRLCsinonime: adiere
- În singurătatea locului, într-un tîrziu, veni o aburire de vînt care trecu ca un geamăt dulce prin ramurile negre de deasupra mea. SADOVEANU, O. III 301. DLRLC
- Vin zgomote domoale din sat, arare. O frîntură de cîntec a pornit undeva, departe, apoi a contenit. Trec aburiri de răcoare, ca mîngîieri, – ș-aduc miresme de flori sălbatice. SADOVEANU, O. V 692. DLRLC
-
-
etimologie:
- aburi DEX '09 MDA2 DEX '98