15 definiții pentru șindrilă șindilă (2)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘINDRÍLĂ, șindrile, s. f. (Adesea cu sens colectiv) Scândurică de brad, îngustă și subțire, care servește la acoperitul caselor; șiță, șindră. [Pl. și: șindrili.Var.: (reg.) șindílă s. f.] – Din magh. zsindely, germ. Schindel.

ȘINDRÍLĂ, șindrile, s. f. (Adesea cu sens colectiv) Scândurică de brad, îngustă și subțire, care servește la acoperitul caselor; șiță, șindră. [Pl. și: șindrili.Var.: (reg.) șindílă s. f.] – Din magh. zsindely, germ. Schindel.

ȘINDRÍLĂ, șindrile și șindrili, s. f. (Adesea cu sens colectiv) Scîndurică de brad îngustă și subțire, care servește ca material de acoperit casele; șiță. V. draniță. Repede-o ploaie căzu, cu picuri ca boaba de strugur, Vuiet de mii de ciocane-aducînd pe șindrilele casei. COȘBUC, P. II 61. Lat acoperiș de șindrilă se-ntîndea jur împrejur cu streșine largi. ODOBESCU, S. I 107. Și ei își făcea Aripi zburătoare De șindrili ușoare. ALECSANDRI, P. P. 191. – Variantă: (regional) șindílă (CREANGĂ, A. 2, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 139) s. f.

ȘINDRÍLĂ ~e f. 1) Material de construcție format din scândurele de brad, subțiri și înguste, folosit la acoperitul caselor. 2) Fiecare dintre aceste scândurele. [G.-D. șindrilei] /<ung. zsindely, germ. Schindel

șindrilă f. scândură de lemn ce servă la învelit case. [Nemț. SCHINDEL].

ȘINDÍLĂ s. f. v. șindrilă.

ȘINDÍLĂ s. f. v. șindrilă.

ȘINDÍLĂ s. f. v. șindrilă.

șindílă (est) și șindrílă (vest) f., pl. e (germ. schindel, d. lat. scindula și scándula, șindilă; ceh. šindel, sîrb. šindala, šindra, ung. zsindel, zsindelĭ, V. scîndură). Draniță, șiță, scîndurică despicată de acoperit casele țărăneștĭ: casă acoperită cu șindilă (col). Bețișor lat (în Munt. spetează) care se lipește pe hîrtie ca să formeze zmeu. – În Ban. și Serbia șindilă, șindră, șîndră. V. prăștilă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șindrílă s. f., g.-d. art. șindrílei; pl. șindríle

șindrílă s. f., g.-d. art. șindrílei; pl. șindríle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘINDRÍLĂ s. (pop.) prăștilă, (reg.) scândură, ștablon, (Ban.) șindră. (Casă acoperită cu ~.)

ȘINDRI s. (pop.) prăștilă, (reg.) scîndură, ștablon, (Ban.) șindră. (Casă acoperită cu ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

șindrílă (-le), s. f. – Șiță, șindră, scîndurică. – Var. Mold., Trans. șindilă, Banat șindră și var. Germ. Schindel, prin intermediul mag. zsindely (Cihac, II, 388; Borcea 208; cf. Miklosich, Fremdw., 125), ceh. šindel, sb. šindra (› Banat). Der. din sl. scindĭlla (Cipariu, Elem., 60) nu este probabilă. – Der. șindrili, vb. (a acoperi cu șindrilă); șindrilar, s. m. (cel care bate șindrilă pe acoperiș).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șindrílă, șindrile, (șindilă), s.f. – Scândură de fag, îngustă și subțire, prevăzută cu un șanț pentru îmbinări, cu care se acoperă casele și acareturile; șiță. Se utiliza preponderent în Maramureșul istoric și Lăpuș. ♦ (top.) Șindila, nume topic în Odești (Codru): „Stă mărturie unui meșteșug practicat cu decenii în urmă, azi dispărut” (Odobescu, 1973). ♦ Atestat sec. XV (Mihăilă, 1974). – Din magh. zsindely, germ. Schindel (Șăineanu, Scriban; Cihac, Miklosich, cf. DER; DEX, MDA) < lat. scindula (Scriban).

șindrílă, -e, (șindilă), s.f. – Scândură de fag, îngustă și subțire, prevăzută cu un șanț pentru îmbinări, cu care se acoperă casele și acareturile; șiță. Se utiliza preponderent în Maramureșul istoric și Lăpuș. Șindila, nume topic în Odești (Codru): „Stă mărturie unui meșteșug practicat cu decenii în urmă, azi dispărut” (Odobescu 1973). – Din germ. Schindel, prin intermediul magh. sindely (Cihac cf. DER).

Intrare: șindrilă
șindrilă1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șindri
  • șindrila
plural
  • șindrile
  • șindrilele
genitiv-dativ singular
  • șindrile
  • șindrilei
plural
  • șindrile
  • șindrilelor
vocativ singular
plural
șindilă1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șindi
  • șindila
plural
  • șindile
  • șindilele
genitiv-dativ singular
  • șindile
  • șindilei
plural
  • șindile
  • șindilelor
vocativ singular
plural
șindilă2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șindi
  • șindila
plural
  • șindili
  • șindilile
genitiv-dativ singular
  • șindili
  • șindilii
plural
  • șindili
  • șindililor
vocativ singular
plural
șindrilă2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șindri
  • șindrila
plural
  • șindrili
  • șindrilile
genitiv-dativ singular
  • șindrili
  • șindrilii
plural
  • șindrili
  • șindrililor
vocativ singular
plural

șindrilă șindilă (2)

  • 1. adesea (cu sens) colectiv Scândurică de brad, îngustă și subțire, care servește la acoperitul caselor.
    exemple
    • Repede-o ploaie căzu, cu picuri ca boaba de strugur, Vuiet de mii de ciocane-aducînd pe șindrilele casei. COȘBUC, P. II 61.
      surse: DLRLC
    • Lat acoperiș de șindrilă se-ntindea jur împrejur cu streșine largi. ODOBESCU, S. I 107.
      surse: DLRLC
    • Și ei își făcea Aripi zburătoare De șindrili ușoare. ALECSANDRI, P. P. 191.
      surse: DLRLC

etimologie: