ȘINDRILĂ, șindrile și șindrili, s. f. (Adesea cu sens colectiv) Scîndurică de brad îngustă și subțire, care servește ca material de acoperit casele; șiță. V. draniță. Repede-o ploaie căzu, cu picuri ca boaba de strugur, Vuiet de mii de ciocane-aducînd pe șindrilele casei. COȘBUC, P. II 61. Lat acoperiș de șindrilă se-ntîndea jur împrejur cu streșine largi. ODOBESCU, S. I 107. Și ei își făcea Aripi zburătoare De șindrili ușoare. ALECSANDRI, P. P. 191. – Variantă: (regional) șindilă (CREANGĂ, A. 2, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 139) s. f.