11 definiții pentru șindră
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ȘINDRĂ, șindre, s. f. (Reg.) Șindrilă. – Din sb. šindra.
șindră sf [At: TOMICI, C. A. 174/9 / Pl: ~re / E: srb šindra] 1 (Ban; adesea csc) Șindrilă (1). 2 (Reg) Bucată îngustă de pământ.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘINDRĂ, șindre, s. f. (Reg.) Șindrilă. – Din scr. šindra.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȘINDRĂ, șindre, s. f. (Regional) Șindrilă. Birtu-i mic și șindruit, Toată șindra d-un florint. HODOȘ, P. P. 60.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șíndră, V. șindilă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
șindílă (est) și șindrílă (vest) f., pl. e (germ. schindel, d. lat. scindula și scándula, șindilă; ceh. šindel, sîrb. šindala, šindra, ung. zsindel, zsindelĭ, V. scîndură). Draniță, șiță, scîndurică despicată de acoperit casele țărăneștĭ: casă acoperită cu șindilă (col). Bețișor lat (în Munt. spetează) care se lipește pe hîrtie ca să formeze zmeu. – În Ban. și Serbia șindilă, șindră, șîndră. V. prăștilă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
șindră (reg.) s. f., g.-d. art. șindrei; pl. șindre
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
șindră (reg.) s. f., g.-d. art. șindrei; pl. șindre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
șindră s. f., g.-d. art. șindrei; pl. șindre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ȘINDRĂ s. v. șindrilă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
șindră s. v. ȘINDRILĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
șindră, șindresubstantiv feminin
- 1. Șindrilă. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: șindrilă
- Birtu-i mic și șindruit, Toată șindra d-un florint. HODOȘ, P. P. 60. DLRLC
-
etimologie:
- šindra DEX '09 DEX '98