șindrílă, șindrile, (șindilă), s.f. Scândură de brad, îngustă și subțire, prevăzută cu un șanț pentru îmbinări, cu care se acoperă casele și acareturile. ■ (top.) Șindila, n. top. în Odești; „stă mărturie unui meșteșug practicat cu decenii în urmă, azi dispărut” (Odobescu, 1973). (Sec. XV). – Din magh. zsindely, germ. Schindel (Scriban, DEX, MDA).