șindrilă sf [At: (cca 1496-1507) D. BOGDAN, GL. 227 / V: (reg) hindi~, jin~, sindi~, sin~, șandi-, ~di~ sf, ~dil (Pl: ~e) sn / Pl: ~le, (reg) ~li / E: ger Schindel, mg zsindely] 1 (Adesea csc) Scândură (de brad, de fag etc.) îngustă și subțire, întrebuințată mai ales la acoperișul caselor Si: (reg) chiorpeacă (1), draniță (1), prăștilă, șindră (1), șiță¹ (1), ștablon (5). 2 (Ban; Trs; pan; îf șindilă) Loc de arătură lung și îngust.