15 definiții pentru întemeia


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

întemeia [At: PSALT. SCFI. 210/21/ P: ~me-ia / V: (înv; cscj) întemei / Pzi: ~iez / E: în- + temei] 1 vt A pune temelia unei clădiri. 2 vt A înființa un stat, o instituție etc. Si: (înv) a întemelia. 3 vt (Rar) A zidi. 4 vt (Fig) A pune temelii durabile Si: a consolida. 5-6 vt (Înv) A binecuvânta (pe tinerii căsătoriți). 7 vr A deveni mai sigur pe sine. 8 vt (Mil; înv) A apăra. 9 vt A îngriji o plantație sau o cultură. 10 vt A confirma un act. 11 vr A se stabili într-un loc. 12 vr (Șfg) A prinde rădăcini Si: a se înrădăcina (1). 13 vr (Udp „pe”, „în”, „întru”) A avea ca temei Si: a se baza, a se sprijini. 14-15 vtr (D. oameni; udp „pe”) A (se) referi la ceva. 16 vr A se sprijini pe... 17 vt A da dreptul de a face ceva Si: a autoriza, a împuternici, a îndreptăți. 18 vr (Nob; d. oameni) A insista.

ÎNTEMEIÁ, întemeiez, vb. I. 1. Tranz. A înființa, a funda (un stat, o instituție etc.). ♦ (Rar) A zidi, a clădi. ♦ Fig. A pune temelii durabile; a consolida. 2. Refl. Fig. A avea ca temei; a se sprijini, a se baza (pe ceva). [Pr.: -me-ia] – În + temei.

ÎNTEMEIÁ, întemeiez, vb. I. 1. Tranz. A înființa, a funda (un stat, o instituție etc.). ♦ (Rar) A zidi, a clădi. ♦ Fig. A pune temelii durabile; a consolida. 2. Refl. Fig. A avea ca temei; a se sprijini, a se baza (pe ceva). [Pr.: -me-ia] – În + temei.

ÎNTEMEIÁ, întemeiez, vb. I. 1. Tranz. (Cu privire la state, instituții etc.) A pune baza, a așeza temelia, a înființa, a funda. Da, oameni buni... vom întemeia gospodărie colectivă la Mălini. CAMILAR, TEM. 16. Acolo s-au sculat asupriții, au răsturnat împărăția, au măturat stăpînirea capitaliștilor și au întemeiat stăpînirea clasei muncitoare. SADOVEANU, M. C. 60. Dac-ar judeca toți ca d-ta, domnule, apoi teatrul național nu s-ar putea întemeia niciodată în țară. ALECSANDRI, T. 1024. ♦ (Rar) A zidi, a clădi, a așeza fundamentul unei clădiri. Văzusem la noi la conac, cum săpau și cum întemeiau argații bordeiele. GALACTION, O. I 330. ◊ Refl. pas. Orașele se întemeiază și se înfrumusețează din nou. RUSSO, O. 25. 2. Refl. Fig. A avea ca temei, a se bizui, a se sprijini (pe ceva). Știința și conducerea sovietică se întemeiază pe un realism bărbătesc și îndrăzneț. SADOVEANU, C. 43. Știința nouă, întemeindu-se pe conceptul legilor spiritului... a continuat zdrobirea lumii vechi. BĂLCESCU, O. II 9. ◊ Tranz. Nu-ți întemeia o lume de iluzii pe ce-ai scris. VLAHUȚĂ, P. 133. ♦ Tranz. (Rar) A da temei, a îndreptăți, a împuternici, a autoriza. O asemenea idee... trebuie... să ne întemeieze a recunoaște că concurenții cari răspund la chemările noastre nu sînt școlari îndărătnici. ODOBESCU, S. II 363.

A ÎNTEMEIÁ ~iéz tranz. 1) (întreprinderi, grupări, publicații, teorii) A face să ia ființă (având un temei real); a fonda; a înființa; a crea. 2) rar (clădiri, construcții) A ridica, punând temelie trainică; a dura. ~ un oraș. /în + temei

A SE ÎNTEMEIÁ mă ~iéz intranz. A pune temei; a se sprijini; a se baza; a se bizui; a conta. /în + temei

întemeià v. 1. a pune temelia; 2. fig. a pune temeiu: pe ce te întemeiezi?

întemeĭéz v. tr. (d. temeĭ). Pun temelia, fundez. Înființez, creez: a întemeĭa o școală. Bazez, sprijin: a întemeĭa o afirmațiune pe un principiŭ. V. refl. Mă bazez, mă sprijin, mă bizuĭ. – Vechĭ întemellez, temeĭez, temelesc, -llesc și -llicesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

întemeiá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. întemeiéz, 3 întemeiáză, 1 pl. întemeiém; conj. prez. 3 întemeiéze; ger. întemeínd

întemeiá vb., ind. prez. 1 sg. întemeiéz, 3 sg. și pl. întemeiáză, 1 pl. întemeiém; conj. prez. 3 sg. și pl. întemeiéze; ger. întemeínd

întemeia (ind. prez. 3 sg. și pl. întemeiază, 1 pl. întemeiem)

întemeiez, -meiază 3, -meieze 3 conj., -meiat prt., -meind ger., -meiere inf. s., -meietor adj. v.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNTEMEIÁ vb. 1. v. înființa. 2. v. făuri. 3. a înființa, (înv. fig.) a așeza. (A ~ un nou sat.) 4. v. baza.

ÎNTEMEIÁ vb. v. autoriza, fortifica, îndreptăți, îngădui, întări, justifica, permite.

ÎNTEMEIA vb. 1. a constitui, a crea, a ctitori, a funda, a institui, a înființa, a organiza, (astăzi rar) a statornici, (înv.) a sădi, a stabili, a statori, a temeli, (grecism înv.) a sistisi, (fig.) a urzi. (A ~ corpul grănicerilor.) 2. a crea, a făuri, a înfăptui, a realiza. (A ~ un stat național unitar.) 3. a înființa, (înv. fig.) a așeza. (A ~ un nou sat.) 4. a se baza, a se bizui, a conta, a se fundamenta, a se încrede, a se sprijini, (înv. și reg.) a se nădăi, (înv.) a se așeza, a se încredința, a se încumeta, a nădăjdui, a se semeți, a se stărui, (fig.) a miza, a se rezema. (Toată teoria lui se ~ pe...)

întemeia vb. v. AUTORIZA. FORTIFICA. ÎNDREPTĂȚI. ÎNGĂDUI. ÎNTĂRI. JUSTIFICA. PERMITE.

Intrare: întemeia
verb (VT213)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • întemeia
  • ‑ntemeia
  • întemeiere
  • ‑ntemeiere
  • întemeiat
  • ‑ntemeiat
  • întemeiatu‑
  • ‑ntemeiatu‑
  • întemeind
  • ‑ntemeind
  • întemeindu‑
  • ‑ntemeindu‑
singular plural
  • întemeia
  • ‑ntemeia
  • întemeiați
  • ‑ntemeiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • întemeiez
  • ‑ntemeiez
(să)
  • întemeiez
  • ‑ntemeiez
  • întemeiam
  • ‑ntemeiam
  • întemeiai
  • ‑ntemeiai
  • întemeiasem
  • ‑ntemeiasem
a II-a (tu)
  • întemeiezi
  • ‑ntemeiezi
(să)
  • întemeiezi
  • ‑ntemeiezi
  • întemeiai
  • ‑ntemeiai
  • întemeiași
  • ‑ntemeiași
  • întemeiaseși
  • ‑ntemeiaseși
a III-a (el, ea)
  • întemeia
  • ‑ntemeia
(să)
  • întemeieze
  • ‑ntemeieze
  • întemeia
  • ‑ntemeia
  • întemeie
  • ‑ntemeie
  • întemeiase
  • ‑ntemeiase
plural I (noi)
  • întemeiem
  • ‑ntemeiem
(să)
  • întemeiem
  • ‑ntemeiem
  • întemeiam
  • ‑ntemeiam
  • întemeiarăm
  • ‑ntemeiarăm
  • întemeiaserăm
  • ‑ntemeiaserăm
  • întemeiasem
  • ‑ntemeiasem
a II-a (voi)
  • întemeiați
  • ‑ntemeiați
(să)
  • întemeiați
  • ‑ntemeiați
  • întemeiați
  • ‑ntemeiați
  • întemeiarăți
  • ‑ntemeiarăți
  • întemeiaserăți
  • ‑ntemeiaserăți
  • întemeiaseți
  • ‑ntemeiaseți
a III-a (ei, ele)
  • întemeia
  • ‑ntemeia
(să)
  • întemeieze
  • ‑ntemeieze
  • întemeiau
  • ‑ntemeiau
  • întemeia
  • ‑ntemeia
  • întemeiaseră
  • ‑ntemeiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

întemeia

  • 1. tranzitiv A înființa, a funda (un stat, o instituție etc.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: funda înființa 3 exemple
    exemple
    • Da, oameni buni... vom întemeia gospodărie colectivă la Mălini. CAMILAR, TEM. 16.
      surse: DLRLC
    • Acolo s-au sculat asupriții, au răsturnat împărăția, au măturat stăpînirea capitaliștilor și au întemeiat stăpînirea clasei muncitoare. SADOVEANU, M. C. 60.
      surse: DLRLC
    • Dac-ar judeca toți ca d-ta, domnule, apoi teatrul național nu s-ar putea întemeia niciodată în țară. ALECSANDRI, T. 1024.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Văzusem la noi la conac, cum săpau și cum întemeiau argații bordeiele. GALACTION, O. I 330.
        surse: DLRLC
      • reflexiv pasiv Orașele se întemeiază și se înfrumusețează din nou. RUSSO, O. 25.
        surse: DLRLC
    • 1.2. figurat A pune temelii durabile.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: consolida
  • 2. reflexiv figurat A avea ca temei; a se sprijini, a se baza (pe ceva).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: baza bizui sprijini 4 exemple
    exemple
    • Știința și conducerea sovietică se întemeiază pe un realism bărbătesc și îndrăzneț. SADOVEANU, C. 43.
      surse: DLRLC
    • Știința nouă, întemeindu-se pe conceptul legilor spiritului... a continuat zdrobirea lumii vechi. BĂLCESCU, O. II 9.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Nu-ți întemeia o lume de iluzii pe ce-ai scris. VLAHUȚĂ, P. 133.
      surse: DLRLC
    • exemple
      • O asemenea idee... trebuie... să ne întemeieze a recunoaște că concurenții cari răspund la chemările noastre nu sînt școlari îndărătnici. ODOBESCU, S. II 363.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • În + temei
    surse: DEX '09 DEX '98