ÎNTEMEIA (-iez) I. vb. tr. A pune temelia; a înființa, a institui, a funda: întemeiază școale naționale pre care le înzestrează cu moșii (NEGR.). II. vb. refl. 1 A se înființa, a se institui, a se funda: așa steteau lucrurile cînd s-a întemeiat creștinismul (SB.) ¶ 2 A pune temeiu pe ceva, a se bizui.