2 intrări
27 de definiții
din care- explicative (18)
- morfologice (7)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ZVĂPĂIAT, -Ă, zvăpăiați, -te, adj. Nebunatic, zburdalnic, zglobiu; ușuratic. – Cf. văpaie.
zvăpăiat, ~ă a [At: NEAGOE, ÎNV, 147/26 / P: ~pă-iat / V: (rar) svăpăit / S și: sv~ / Pl: ~ați, ~e / E: s- + văpaie + -at] 1 (D. ființe, mai ales d. copii sau puii de animale) Care este de o vioiciune excesivă și nu poate fi astâmpărat Si: zburătăcit2 (2), zglobiu (6), (fam) zurliu (2), zăpăcit (6), zburdalnic (1), zbenguitor (1), (reg) zbanghiu (3), zbânțuit2 (1), zburdat2 (1), zburdatic (1), zburdător (1), zbenguit2 (1), zvârcolici (2), zvânturat (1), zvânturatie (1). 2 (D. oameni sau d. sufletul, firea lor) Care este (excesiv de) plin de viață, de veselie Si: neastâmpărat, nebun, nebunatic, sprințar, vioi, (fam) zăpăcit (7), drăcos (6), zburdalnic (2), zglobiu (7), (rar) zbenguitor (2), (pop) zbanghiu (4), (îvr) zbânțuit2 (2), zburdat2 (4), (înv) năsărâmb, năsărântos, sprânțaric, zburdatic (2), zburdător (2), (reg) saitoc, sprințaric, șturlubatic, struluibat, șulbretic, zăpăuc (2), zburătăcit2 (3), zvârcolici (3), (fam) zurliu (3), zvânturat (2), zvânturatic (2). 3 (Pex; d. oameni) Ușuratic. 4 (D. stări sufletești sau manifestări ale oamenilor) Plin de veselie, vioiciune etc. 5 (Înv) Feroce.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zvăpăiat, -ă adj. 1 (despre ființe, mai ales despre copii sau despre puii de animale) Care este de o vioiciune excesivă și nu poate fi astîmpărat; nebunatic, sprințar, vioi, zglobiu. Copilul e delicat, deși zvăpăiat și voluntar (GAL.). ♦ (despre oameni sau despre firea, sufletul lor) Care este (excesiv de) plin de viață, de veselie. Eram cam zvăpăiat și puteam să le par ușuratic (STANCU). ◊ Fig. Trebuia o poreclă mai zvăpăiată (ARGH.). ♦ (despre însușiri, manifestări etc. ale oamenilor) Care trădează, exprimă vioiciune; care arată neastîmpăr. Un moment de odihnă pentru această zvăpăiată tinerețe (CAR.). 2 (fam.; despre oameni sau despre manifestările lor) Care este zburdalnic, ușuratic. ◊ (subst.) Cîntă romanțe sentimentale unei zvăpăiate (E. LOV.). • pl. -ți, -te. /cf. văpaie.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
ZVĂPĂIAT, -Ă, zvăpăiați, -te, adj. Nebunatic, zburdalnic, zglobiu; ușuratic. – Cf. văpaie.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ZVĂPĂIAT, -Ă, zvăpăiați, -te, adj. Nebunatic, zburdalnic, zglobiu, ușuratic. Din gălăgia amețitoare se înălțau, stăpînitoare, rîsete zvăpăiate. REBREANU, I. 34. Nu era același drac zvăpăiat care-și arunca cartea în pridvor, cînd se întorcea de la școală, și mă prindea de gît cu amîndouă mînile pentru ca să o duc în circă? DELAVRANCEA, la TDRG. ◊ Fig. Dezbătură pe larg numeroasele baluri, spectacole, recepții și petreceri de tot felul care agitau Bucureștii și-i dădeau o culoare zvăpăiată. REBREANU, R. I 252.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ZVĂPĂIAT, -Ă, zvăpăiați, -te, adj. Nebunatic, zburdalnic, zglobiu; ușuratic. – V. zvăpăia.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
ZVĂPĂIAT ~tă (~ți, ~te) (mai ales despre copii) Care nu stă locului nici un moment; fără astâmpăr; zburdalnic; neastâmpărat; zbanghiu; zvânturat. /cf. văpaie
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
zvăpăĭát, -ă adj. (d. văpaĭe). Neastîmpărat, dezordonat: om zvăpăĭat.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ZVĂPĂIA, zvăpăi, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni zvăpăiat, zburdalnic; a se agita, a se zvârcoli. – Din zvăpăiat (derivat regresiv).
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ZVĂPĂIA, zvăpăi, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni zvăpăiat, zburdalnic; a se agita, a se zvârcoli. – Din zvăpăiat (derivat regresiv).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
svăpăi v vz zvăpăia
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
svăpăiat, ~ă a vz zvăpăiat
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
svăpăit, ~ă a vz zvăpăiat corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
zvăpăia vr [At: PONTBRIANT, D. / P: ~pă-ia / V: svăpăi / Pzi: zvăpăi / E: drr zvăpăiat] (Rar) 1 A fi de o vioiciune excesivă, neputând fi astâmpărat. 2 (Pex) A se zbate furios. 3 (Fig) A se înflăcăra.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zvăpăia vb. I. refl. A deveni zvăpăiat, zburdalnic. ♦ Ext. A se agita, a se zbate, a se zvîrcoli. ♦ Fig. A se înflăcăra. • prez.ind. zvăpăi. /de la zvăpăiat, prin derivare regresivă.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
ZVĂPĂIA, zvăpăi, vb. I. Refl. A deveni zvăpăiat, zburdalnic; p. ext. a se zbate, a se zvîrcoli. Și urla dracul și se zvăpăia. ȘEZ. IX 70. ♦ Fig. A se înflăcăra, a se înfierbînta. Gesturile mi se zvăpăiau, fața mi se aprindea și mînia-mi întuneca ochii. DELAVRANCEA, la TDRG.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ZVĂPĂIA, zvăpăi, vb. I. Refl. A deveni zvăpăiat, zburdalnic; a se zvîrcoli. – Din văpaie.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
A SE ZVĂPĂIA mă zvăpăi intranz. rar A deveni zvăpăiat. /Din zvăpăiat
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
svăpăiat a. neastâmpărat, nesocotit. [Lit. înflăcărat: v. văpaie].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
+zvăpăiat adj. m., s. m., pl. zvăpăiați; adj. f., s. f. zvăpăiată, pl. zvăpăiate
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
zvăpăiat adj. m., pl. zvăpăiați; f. sg. zvăpăiată, pl. zvăpăiate
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
zvăpăiat
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
zvăpăia (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă zvăpăi, 3 se zvăpăie, 1 pl. ne zvăpăiem, imperf. 1 sg. mă zvăpăiam; conj. prez. 1 sg. să mă zvăpăi, 3 să se zvăpăie; imper. 2 sg. afirm. zvăpăie-te; ger. zvăpăindu-mă
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Rodica_rk
- acțiuni
zvăpăia (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se zvăpăie, imperf. 3 sg. se zvăpăia conj. prez. 3 să se zvăpăie
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
zvăpăia vb., ind. și conj. prez. 1 sg. zvăpăi, 3 sg. și pl. zvăpăie, imperf. 3 sg. zvăpăia
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
svăpăiat.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ZVĂPĂIAT adj. 1. v. zburdalnic. 2. flușturatic, fluturatic, nebunatic. (Un tânăr ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ZVĂPĂIAT adj. 1. drăcos, neastîmpărat, nebun, nebunatic, sprințar, vioi, zăpăcit, zbînțuit, zburdalnic, zglobiu, zurliu, zvînturat, zvînturatic, (pop.) zbanghiu, (reg.) sturlubatic, sturluibat, (prin Olt.) saitoc, (Transilv.) șulhetic, (înv.) zburdatic, zburdător. (Copil ~.) 2. flușturatic, fluturatic, nebunatic. (Un tînăr ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOOM 3 | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv masculin (M3) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
verb (V105) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
zvăpăiat, zvăpăiatăadjectiv zvăpăiat, zvăpăiațisubstantiv masculin
- 1. Care nu stă locului nici un moment; fără astâmpăr. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Din gălăgia amețitoare se înălțau, stăpînitoare, rîsete zvăpăiate. REBREANU, I. 34. DLRLC
- Nu era același drac zvăpăiat care-și arunca cartea în pridvor, cînd se întorcea de la școală, și mă prindea de gît cu amîndouă mînile pentru ca să o duc în circă? DELAVRANCEA, la TDRG. DLRLC
- Dezbătură pe larg numeroasele baluri, spectacole, recepții și petreceri de tot felul care agitau Bucureștii și-i dădeau o culoare zvăpăiată. REBREANU, R. I 252. DLRLC
-
etimologie:
- văpaie DEX '09 DEX '98 NODEX
- zvăpăia DLRM
zvăpăia, zvăpăiverb
- 1. A deveni zvăpăiat, zburdalnic; a se agita, a se zvârcoli. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Și urla dracul și se zvăpăia. ȘEZ. IX 70. DLRLC
- 1.1. A se înflăcăra, a se înfierbânta. DLRLC
- Gesturile mi se zvăpăiau, fața mi se aprindea și mînia-mi întuneca ochii. DELAVRANCEA, la TDRG. DLRLC
-
-
etimologie:
- zvăpăiat DEX '09 DEX '98 NODEX
- văpaie DLRM