2 intrări

27 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZVĂPĂIAT, -Ă, zvăpăiați, -te, adj. Nebunatic, zburdalnic, zglobiu; ușuratic. – Cf. văpaie.

zvăpăiat, ~ă a [At: NEAGOE, ÎNV, 147/26 / P: ~pă-iat / V: (rar) svăpăit / S și: sv~ / Pl: ~ați, ~e / E: s- + văpaie + -at] 1 (D. ființe, mai ales d. copii sau puii de animale) Care este de o vioiciune excesivă și nu poate fi astâmpărat Si: zburătăcit2 (2), zglobiu (6), (fam) zurliu (2), zăpăcit (6), zburdalnic (1), zbenguitor (1), (reg) zbanghiu (3), zbânțuit2 (1), zburdat2 (1), zburdatic (1), zburdător (1), zbenguit2 (1), zvârcolici (2), zvânturat (1), zvânturatie (1). 2 (D. oameni sau d. sufletul, firea lor) Care este (excesiv de) plin de viață, de veselie Si: neastâmpărat, nebun, nebunatic, sprințar, vioi, (fam) zăpăcit (7), drăcos (6), zburdalnic (2), zglobiu (7), (rar) zbenguitor (2), (pop) zbanghiu (4), (îvr) zbânțuit2 (2), zburdat2 (4), (înv) năsărâmb, năsărântos, sprânțaric, zburdatic (2), zburdător (2), (reg) saitoc, sprințaric, șturlubatic, struluibat, șulbretic, zăpăuc (2), zburătăcit2 (3), zvârcolici (3), (fam) zurliu (3), zvânturat (2), zvânturatic (2). 3 (Pex; d. oameni) Ușuratic. 4 (D. stări sufletești sau manifestări ale oamenilor) Plin de veselie, vioiciune etc. 5 (Înv) Feroce.

zvăpăiat, -ă adj. 1 (despre ființe, mai ales despre copii sau despre puii de animale) Care este de o vioiciune excesivă și nu poate fi astîmpărat; nebunatic, sprințar, vioi, zglobiu. Copilul e delicat, deși zvăpăiat și voluntar (GAL.). ♦ (despre oameni sau despre firea, sufletul lor) Care este (excesiv de) plin de viață, de veselie. Eram cam zvăpăiat și puteam să le par ușuratic (STANCU). ◊ Fig. Trebuia o poreclă mai zvăpăiată (ARGH.). ♦ (despre însușiri, manifestări etc. ale oamenilor) Care trădează, exprimă vioiciune; care arată neastîmpăr. Un moment de odihnă pentru această zvăpăiată tinerețe (CAR.). 2 (fam.; despre oameni sau despre manifestările lor) Care este zburdalnic, ușuratic. ◊ (subst.) Cîntă romanțe sentimentale unei zvăpăiate (E. LOV.). • pl. -ți, -te. /cf. văpaie.

ZVĂPĂIAT, -Ă, zvăpăiați, -te, adj. Nebunatic, zburdalnic, zglobiu; ușuratic. – Cf. văpaie.

ZVĂPĂIAT, -Ă, zvăpăiați, -te, adj. Nebunatic, zburdalnic, zglobiu, ușuratic. Din gălăgia amețitoare se înălțau, stăpînitoare, rîsete zvăpăiate. REBREANU, I. 34. Nu era același drac zvăpăiat care-și arunca cartea în pridvor, cînd se întorcea de la școală, și mă prindea de gît cu amîndouă mînile pentru ca să o duc în circă? DELAVRANCEA, la TDRG. ◊ Fig. Dezbătură pe larg numeroasele baluri, spectacole, recepții și petreceri de tot felul care agitau Bucureștii și-i dădeau o culoare zvăpăiată. REBREANU, R. I 252.

ZVĂPĂIAT, -Ă, zvăpăiați, -te, adj. Nebunatic, zburdalnic, zglobiu; ușuratic. – V. zvăpăia.

ZVĂPĂIAT ~tă (~ți, ~te) (mai ales despre copii) Care nu stă locului nici un moment; fără astâmpăr; zburdalnic; neastâmpărat; zbanghiu; zvânturat. /cf. văpaie

zvăpăĭát, -ă adj. (d. văpaĭe). Neastîmpărat, dezordonat: om zvăpăĭat.

ZVĂPĂIA, zvăpăi, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni zvăpăiat, zburdalnic; a se agita, a se zvârcoli. – Din zvăpăiat (derivat regresiv).

ZVĂPĂIA, zvăpăi, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni zvăpăiat, zburdalnic; a se agita, a se zvârcoli. – Din zvăpăiat (derivat regresiv).

svăpăiat, a vz zvăpăiat

zvăpăia vr [At: PONTBRIANT, D. / P: ~pă-ia / V: svăpăi / Pzi: zvăpăi / E: drr zvăpăiat] (Rar) 1 A fi de o vioiciune excesivă, neputând fi astâmpărat. 2 (Pex) A se zbate furios. 3 (Fig) A se înflăcăra.

zvăpăia vb. I. refl. A deveni zvăpăiat, zburdalnic. ♦ Ext. A se agita, a se zbate, a se zvîrcoli. ♦ Fig. A se înflăcăra. • prez.ind. zvăpăi. /de la zvăpăiat, prin derivare regresivă.

ZVĂPĂIA, zvăpăi, vb. I. Refl. A deveni zvăpăiat, zburdalnic; p. ext. a se zbate, a se zvîrcoli. Și urla dracul și se zvăpăia. ȘEZ. IX 70. ♦ Fig. A se înflăcăra, a se înfierbînta. Gesturile mi se zvăpăiau, fața mi se aprindea și mînia-mi întuneca ochii. DELAVRANCEA, la TDRG.

ZVĂPĂIA, zvăpăi, vb. I. Refl. A deveni zvăpăiat, zburdalnic; a se zvîrcoli. – Din văpaie.

A SE ZVĂPĂIA mă zvăpăi intranz. rar A deveni zvăpăiat. /Din zvăpăiat

svăpăiat a. neastâmpărat, nesocotit. [Lit. înflăcărat: v. văpaie].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+zvăpăiat adj. m., s. m., pl. zvăpăiați; adj. f., s. f. zvăpăia, pl. zvăpăiate

zvăpăiat adj. m., pl. zvăpăiați; f. sg. zvăpăiată, pl. zvăpăiate

zvăpăia (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă zvăpăi, 3 se zvăpăie, 1 pl. ne zvăpăiem, imperf. 1 sg. mă zvăpăiam; conj. prez. 1 sg. să mă zvăpăi, 3 să se zvăpăie; imper. 2 sg. afirm. zvăpăie-te; ger. zvăpăindu-mă

zvăpăia (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se zvăpăie, imperf. 3 sg. se zvăpăia conj. prez. 3 să se zvăpăie

zvăpăia vb., ind. și conj. prez. 1 sg. zvăpăi, 3 sg. și pl. zvăpăie, imperf. 3 sg. zvăpăia

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZVĂPĂIAT adj. 1. v. zburdalnic. 2. flușturatic, fluturatic, nebunatic. (Un tânăr ~.)

ZVĂPĂIAT adj. 1. drăcos, neastîmpărat, nebun, nebunatic, sprințar, vioi, zăpăcit, zbînțuit, zburdalnic, zglobiu, zurliu, zvînturat, zvînturatic, (pop.) zbanghiu, (reg.) sturlubatic, sturluibat, (prin Olt.) saitoc, (Transilv.) șulhetic, (înv.) zburdatic, zburdător. (Copil ~.) 2. flușturatic, fluturatic, nebunatic. (Un tînăr ~.)

Intrare: zvăpăiat
zvăpăiat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zvăpăiat
  • zvăpăiatul
  • zvăpăiatu‑
  • zvăpăia
  • zvăpăiata
plural
  • zvăpăiați
  • zvăpăiații
  • zvăpăiate
  • zvăpăiatele
genitiv-dativ singular
  • zvăpăiat
  • zvăpăiatului
  • zvăpăiate
  • zvăpăiatei
plural
  • zvăpăiați
  • zvăpăiaților
  • zvăpăiate
  • zvăpăiatelor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zvăpăiat
  • zvăpăiatul
  • zvăpăiatu‑
plural
  • zvăpăiați
  • zvăpăiații
genitiv-dativ singular
  • zvăpăiat
  • zvăpăiatului
plural
  • zvăpăiați
  • zvăpăiaților
vocativ singular
  • zvăpăiatule
  • zvăpăiate
plural
  • zvăpăiaților
svăpăiat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: zvăpăia
verb (V105)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zvăpăia
  • zvăpăiere
  • zvăpăiat
  • zvăpăiatu‑
  • zvăpăind
  • zvăpăindu‑
singular plural
  • zvăpăie
  • zvăpăiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zvăpăi
(să)
  • zvăpăi
  • zvăpăiam
  • zvăpăiai
  • zvăpăiasem
a II-a (tu)
  • zvăpăi
(să)
  • zvăpăi
  • zvăpăiai
  • zvăpăiași
  • zvăpăiaseși
a III-a (el, ea)
  • zvăpăie
(să)
  • zvăpăie
  • zvăpăia
  • zvăpăie
  • zvăpăiase
plural I (noi)
  • zvăpăiem
(să)
  • zvăpăiem
  • zvăpăiam
  • zvăpăiarăm
  • zvăpăiaserăm
  • zvăpăiasem
a II-a (voi)
  • zvăpăiați
(să)
  • zvăpăiați
  • zvăpăiați
  • zvăpăiarăți
  • zvăpăiaserăți
  • zvăpăiaseți
a III-a (ei, ele)
  • zvăpăie
(să)
  • zvăpăie
  • zvăpăiau
  • zvăpăia
  • zvăpăiaseră
svăpăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zvăpăiat, zvăpăiaadjectiv
zvăpăiat, zvăpăiațisubstantiv masculin

  • 1. Care nu stă locului nici un moment; fără astâmpăr. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Din gălăgia amețitoare se înălțau, stăpînitoare, rîsete zvăpăiate. REBREANU, I. 34. DLRLC
    • format_quote Nu era același drac zvăpăiat care-și arunca cartea în pridvor, cînd se întorcea de la școală, și mă prindea de gît cu amîndouă mînile pentru ca să o duc în circă? DELAVRANCEA, la TDRG. DLRLC
    • format_quote figurat Dezbătură pe larg numeroasele baluri, spectacole, recepții și petreceri de tot felul care agitau Bucureștii și-i dădeau o culoare zvăpăiată. REBREANU, R. I 252. DLRLC
etimologie:
  • cf. văpaie DEX '09 DEX '98 NODEX
  • zvăpăia DLRM

zvăpăia, zvăpăiverb

  • 1. rar A deveni zvăpăiat, zburdalnic; a se agita, a se zvârcoli. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Și urla dracul și se zvăpăia. ȘEZ. IX 70. DLRLC
    • 1.1. figurat A se înflăcăra, a se înfierbânta. DLRLC
      • format_quote Gesturile mi se zvăpăiau, fața mi se aprindea și mînia-mi întuneca ochii. DELAVRANCEA, la TDRG. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.