2 intrări
17 definiții
din care- explicative (11)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ZURBAGÍU, -ÍE, zurbagii, adj., s. m. și f. (Fam.) (Persoană) care caută ceartă, zâzanie; scandalagiu. ♦ (Înv.) Răsculat, răzvrătit, rebel. – Zurbă + suf. -giu.
zurbagiu, ~ie sm, (rar) sf, a [At: IST. AM. 35r/16 / V: (îvr) zor~ / Pl: ~ii / E: zurba + -giu] 1-2 (Îvr) Răzvrătit. 3-4 (Fam) Scandalagiu.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zurbagiu, -ie adj. 1 (fam.; despre oameni) Care caută ceartă; scandalagiu. ◊ (subst.) Era vestit ca zurbagiu fără pereche (CA. PETR.). 2 (înv., reg.) Răsculat, răzvrătit, rebel. ◊ (subst.) Erau păziți de arnăuți veghind în contra zurbagiilor (PER.). • pl. -gii. și (înv., reg.) zorbagiu, -ie adj., s.m. /zurba+ -giu.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
ZURBAGÍU, -ÍE, zurbagii, adj. (Adesea substantivat) Căruia îi place să se certe; scandalagiu. ♦ (Înv.) Răsculat, răzvrătit, rebel. – Zurba + suf. -giu.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ZURBÁGÍU, zurbagii, s. m. Om certăreț; scandalagiu. Era vestit ca zurbagiu fără pereche. CAMIL PETRESCU, O. I 13. Alecu Toader Precup are faimă de mare zurbagiu și bătăuș. C. PETRESCU, A. 431. Muntenii totdeauna au avut în Moldova faima de zurbagii. RUSSO, O. 101. Sosea Neculcea, Cam băut și cam chefliu, Cu cheful de zurbagiu. TEODORESCU, P. P. 546. ◊ (Adjectival) În sat era și un popă zurbagiu... care-adesea cu boierul cel din sat se dondănea. CONTEMPORANUL, II 10. ♦ (Învechit și arhaizant) Răsculat, rebel. Mai tîrziu, după ce se vor fi calmat spiritele, va întoarce el foaia și se va răfui cu toți zurbagiii de azi. REBREANU, R. II 151. Dar în caic cine-mi sînt... zurbagii și turci păgîni. TEODORESCU, P. P. 562.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ZURBAGÍU, -ÍE, zurbagii, s. m. și f. (Adesea adjectival) Om căruia îi place să se certe; scandalagiu. ♦ (Înv.) Răsculat, răzvrătit, rebel. – Din zurba + suf. -giu.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
ZURBAGÍU ~e (~i) și substantival 1) înv. Care a luat parte la o zurbă; care s-a răzvrătit. 2) Care face scandal; pus pe certuri; scandalagiu. /zurbă + suf. ~giu
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ZURBAGIU adj. (Mold.) Răzvrătit. Pre cei mai zurbagii, ca 80 de oameni, i-au băgat în butuci. PSEUDO-AMIRAS. Etimologie: zurba + suf. -giu. Vezi și zurba, zurbalîc. Cf. rocoșan, rocoșelnic, rocoșitor, zurba (1).
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
zurbagiu m. 1. od. rebel; 2. (sens modern) gâlcevitor, cată-cearta: ori că-i un mare zurbagiu, ori că-i bețiu POP. [Formațiune analogică].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zurbagíŭ m. (din maĭ vechĭu zorbagiŭ, rebel, d. zorba, zurba. V. zurba). Fam. Beligiŭ, volintir, scandalagiŭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zorbagiu, ~ie smf, a vz zurbagiu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!zurbagiu (fam.) adj. m., s. m., pl. zurbagii, art. zurbagiii (desp. -gi-ii); adj. f., s. f. zurbagie, pl. zurbagii, art. zurbagiile (desp. -gi-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
zurbagiu (fam.) adj. m., s. m., f. zurbagie; pl. m. și f.. zurbagii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
zurbagíu adj. m., s. m., f. zurbagíe; pl. m. și f. zurbagíi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
zurbagiu
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ZURBAGÍU adj., s. v. arțăgos, certăreț, gâlcevitor, răsculat, răzvrătit, rebel, revoltat, scandalagiu.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
zurbagiu adj., s. v. ARȚĂGOS. CERTĂREȚ. GÎLCEVITOR. RĂSCULAT. RĂZVRĂTIT. REBEL. REVOLTAT. SCANDALAGIU.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
adjectiv (A108) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv masculin (M69) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M69) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
zurbagie, zurbagiisubstantiv feminin zurbagiu, zurbagiisubstantiv masculin zurbagiu, zurbagieadjectiv
- 1. (Persoană) care caută ceartă, zâzanie. DEX '09 DLRLC NODEXsinonime: arțăgos certăreț gâlcevitor scandalagiu
- Era vestit ca zurbagiu fără pereche. CAMIL PETRESCU, O. I 13. DLRLC
- Alecu Toader Precup are faimă de mare zurbagiu și bătăuș. C. PETRESCU, A. 431. DLRLC
- Muntenii totdeauna au avut în Moldova faima de zurbagii. RUSSO, O. 101. DLRLC
- Sosea Neculcea, Cam băut și cam chefliu, Cu cheful de zurbagiu. TEODORESCU, P. P. 546. DLRLC
- În sat era și un popă zurbagiu... care-adesea cu boierul cel din sat se dondănea. CONTEMPORANUL, II 10. DLRLC
- 1.1. Care a luat parte la o zurbă; care s-a răzvrătit. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Mai tîrziu, după ce se vor fi calmat spiritele, va întoarce el foaia și se va răfui cu toți zurbagiii de azi. REBREANU, R. II 151. DLRLC
- Dar în caic cine-mi sînt.. zurbagii și turci păgîni. TEODORESCU, P. P. 562. DLRLC
-
-
etimologie:
- Zurba + sufix -giu. DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX