10 definiții pentru scandalagiu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCANDALAGÍU, scandalagii, s. m. Bărbat care obișnuiește să facă scandal, căruia îi place scandalul. – Scandal + suf. -agiu.

SCANDALAGÍU, scandalagii, s. m. Bărbat care obișnuiește să facă scandal, căruia îi place scandalul. – Scandal + suf. -agiu.

SCANDALAGÍU, scandalagii, s. m. Bărbat înclinat să facă scandal, căruia îi place scandalul, care face adesea scandal. Vrei să spargi petrecerea, să ne știe satul scandalagii? DUMITRIU, V. L. 107. Avea reputație de prea asiduu vizitator la «Bolta rece» și de scandalagiu. SADOVEANU, E. 166. Ce ești dumneata aci? Se cunoaște după mutră că trebuie să fii un scandalagiu. C. PETRESCU, Î. II 149. ◊ (Adjectival) Se întoarse cu un surîs de aprobare, dar deveni îndată indiferent și distant, cînd văzu că cel care vorbise are obrazul crestat de tăieturi: poate un individ scandalagiu cu suvenirul unei lovituri de sifon. C. PETRESCU, Î. II 147.

SCANDALAGÍU ~i m. Persoană care face scandal, care provoacă scandal. / scandal + ~agiu

scandalagiu m. cel ce caută a face scandal.

* scandalagíŭ, -ĭoáĭcă s. (d. scandal). Fam. Beligiŭ, provocator de scandal.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

scandalagíu s. m., art. scandalagíul; pl. scandalagíi, art. scandalagíii (-gi-ii)

scandalagíu s. m., art. scandalagíul; pl. scandalagíi, art. scandalagíii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCANDALAGÍU adj., s. v. certăreț.

SCANDALAGIU adj., s. arțăgos, certăreț, gîlcevitor, (rar) vociferant, (înv. și pop.) zavragiu, (pop. și fam.) țîfnos, zurbagiu, (pop.) pricinaș, rînzos, (înv. și reg.) sfadnic, sfădalnic, sfădicios, (reg.) arțăgaș, gîlcevos, potcaș, scandalos, sfădăios, sfădăreț, sfădăuș, (Mold. șl Bucov.) cîrciogar, (Transilv.) porav, (prin Olt.) pricinelnic, (prin Olt. și Ban.) pricinos, (înv.) pricelnic, pricios, pricitor, sfădaci, sfăditor, (fig.) clonțos, colțos, țăndăros. (Om ~.)

SCANDALAGIOAICĂ s. certăreață, (înv. și pop.) zavragioaică.

Intrare: scandalagiu
scandalagiu substantiv masculin
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scandalagiu
  • scandalagiul
  • scandalagiu‑
plural
  • scandalagii
  • scandalagiii
genitiv-dativ singular
  • scandalagiu
  • scandalagiului
plural
  • scandalagii
  • scandalagiilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)