14 definiții pentru zurbagiu (adj.)

din care

Explicative DEX

ZURBAGIU, -IE, zurbagii, adj., s. m. și f. (Fam.) (Persoană) care caută ceartă, zâzanie; scandalagiu. ♦ (Înv.) Răsculat, răzvrătit, rebel. – Zurbă + suf. -giu.

zurbagiu, ~ie sm, (rar) sf, a [At: IST. AM. 35r/16 / V: (îvr) zor~ / Pl: ~ii / E: zurba + -giu] 1-2 (Îvr) Răzvrătit. 3-4 (Fam) Scandalagiu.

zurbagiu, -ie adj. 1 (fam.; despre oameni) Care caută ceartă; scandalagiu. ◊ (subst.) Era vestit ca zurbagiu fără pereche (CA. PETR.). 2 (înv., reg.) Răsculat, răzvrătit, rebel. ◊ (subst.) Erau păziți de arnăuți veghind în contra zurbagiilor (PER.). • pl. -gii. și (înv., reg.) zorbagiu, -ie adj., s.m. /zurba+ -giu.

ZURBAGIU adj. și sm. 1 Rebel: pre cei mai zurbagii ... i-au băgat în ocnă LET. 2 familiar Scandalagiu, care caută cearta cu lumînarea: văd și eu că mi-i eroul Cam nervos, cam ~ VLAH.; Dar în sat era și-un popă Zurbagiu și hărțăgaș SPER. [zurba].

ZURBAGIU, -IE, zurbagii, adj. (Adesea substantivat) Căruia îi place să se certe; scandalagiu. ♦ (Înv.) Răsculat, răzvrătit, rebel. – Zurba + suf. -giu.

ZURBAGIU ~e (~i) și substantival 1) înv. Care a luat parte la o zurbă; care s-a răzvrătit. 2) Care face scandal; pus pe certuri; scandalagiu. /zurbă + suf. ~giu

zorbagiu, ~ie smf, a vz zurbagiu

Ortografice DOOM

!zurbagiu (fam.) adj. m., s. m., pl. zurbagii, art. zurbagiii (desp. -gi-ii); adj. f., s. f. zurbagie, pl. zurbagii, art. zurbagiile (desp. -gi-i-)

zurbagiu (fam.) adj. m., s. m., f. zurbagie; pl. m. și f.. zurbagii

zurbagiu adj. m., s. m., f. zurbagie; pl. m. și f. zurbagii

Sinonime

ZURBAGIU adj., s. v. arțăgos, certăreț, gâlcevitor, răsculat, răzvrătit, rebel, revoltat, scandalagiu.

zurbagiu adj., s. v. ARȚĂGOS. CERTĂREȚ. GÎLCEVITOR. RĂSCULAT. RĂZVRĂTIT. REBEL. REVOLTAT. SCANDALAGIU.

Regionalisme / arhaisme

ZURBAGIU adj. (Mold.) Răzvrătit. Pre cei mai zurbagii, ca 80 de oameni, i-au băgat în butuci. PSEUDO-AMIRAS. Etimologie: zurba + suf. -giu. Vezi și zurba, zurbalîc. Cf. rocoșan, rocoșelnic, rocoșitor, zurba (1).

Intrare: zurbagiu (adj.)
zurbagiu1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A108)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zurbagiu
  • zurbagiul
  • zurbagiu‑
  • zurbagie
  • zurbagia
plural
  • zurbagii
  • zurbagiii
  • zurbagii
  • zurbagiile
genitiv-dativ singular
  • zurbagiu
  • zurbagiului
  • zurbagii
  • zurbagiei
plural
  • zurbagii
  • zurbagiilor
  • zurbagii
  • zurbagiilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zurbagie, zurbagiisubstantiv feminin
zurbagiu, zurbagiisubstantiv masculin
zurbagiu, zurbagieadjectiv

  • 1. familiar (Persoană) care caută ceartă, zâzanie. DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote Era vestit ca zurbagiu fără pereche. CAMIL PETRESCU, O. I 13. DLRLC
    • format_quote Alecu Toader Precup are faimă de mare zurbagiu și bătăuș. C. PETRESCU, A. 431. DLRLC
    • format_quote Muntenii totdeauna au avut în Moldova faima de zurbagii. RUSSO, O. 101. DLRLC
    • format_quote Sosea Neculcea, Cam băut și cam chefliu, Cu cheful de zurbagiu. TEODORESCU, P. P. 546. DLRLC
    • format_quote (și) adjectival În sat era și un popă zurbagiu... care-adesea cu boierul cel din sat se dondănea. CONTEMPORANUL, II 10. DLRLC
    • 1.1. învechit Care a luat parte la o zurbă; care s-a răzvrătit. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Mai tîrziu, după ce se vor fi calmat spiritele, va întoarce el foaia și se va răfui cu toți zurbagiii de azi. REBREANU, R. II 151. DLRLC
      • format_quote Dar în caic cine-mi sînt.. zurbagii și turci păgîni. TEODORESCU, P. P. 562. DLRLC
etimologie:
  • Zurba + -giu. DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „zurbagiu” (1 clipuri)
Clipul 1 / 1