8 definiții pentru zurbagiu (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZURBAGÍU, -ÍE, zurbagii, adj., s. m. și f. (Fam.) (Persoană) care caută ceartă, zâzanie; scandalagiu. ♦ (Înv.) Răsculat, răzvrătit, rebel. – Zurbă + suf. -giu.

ZURBAGÍU, -ÍE, zurbagii, adj. (Adesea substantivat) Căruia îi place să se certe; scandalagiu. ♦ (Înv.) Răsculat, răzvrătit, rebel. – Zurba + suf. -giu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zurbagíu (fam.) adj. m., s. m., f. zurbagíe; pl. m. și f.. zurbagíi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZURBAGÍU adj., s. v. arțăgos, certăreț, gâlcevitor, răsculat, răzvrătit, rebel, revoltat, scandalagiu.

ZURBAGÍU ~e (~i) și substantival 1) înv. Care a luat parte la o zurbă; care s-a răzvrătit. 2) Care face scandal; pus pe certuri; scandalagiu. /zurbă + suf. ~giu

zurbagíu adj. m., s. m., f. zurbagíe; pl. m. și f. zurbagíi

zurbagiu adj., s. v. ARȚĂGOS. CERTĂREȚ. GÎLCEVITOR. RĂSCULAT. RĂZVRĂTIT. REBEL. REVOLTAT. SCANDALAGIU.

Intrare: zurbagiu (adj.)
zurbagiu1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A108)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zurbagiu
  • zurbagiul
  • zurbagiu‑
  • zurbagie
  • zurbagia
plural
  • zurbagii
  • zurbagiii
  • zurbagii
  • zurbagiile
genitiv-dativ singular
  • zurbagiu
  • zurbagiului
  • zurbagii
  • zurbagiei
plural
  • zurbagii
  • zurbagiilor
  • zurbagii
  • zurbagiilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zurbagiu zurbagie zorbagiu

  • 1. familiar (Persoană) care caută ceartă, zâzanie.
    exemple
    • Era vestit ca zurbagiu fără pereche. CAMIL PETRESCU, O. I 13.
      surse: DLRLC
    • Alecu Toader Precup are faimă de mare zurbagiu și bătăuș. C. PETRESCU, A. 431.
      surse: DLRLC
    • Muntenii totdeauna au avut în Moldova faima de zurbagii. RUSSO, O. 101.
      surse: DLRLC
    • Sosea Neculcea, Cam băut și cam chefliu, Cu cheful de zurbagiu. TEODORESCU, P. P. 546.
      surse: DLRLC
    • (și) adjectival În sat era și un popă zurbagiu... care-adesea cu boierul cel din sat se dondănea. CONTEMPORANUL, II 10.
      surse: DLRLC
    • 1.1. învechit Care a luat parte la o zurbă; care s-a răzvrătit.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: rebel revoltat răsculat răzvrătit 2 exemple
      exemple
      • Mai tîrziu, după ce se vor fi calmat spiritele, va întoarce el foaia și se va răfui cu toți zurbagiii de azi. REBREANU, R. II 151.
        surse: DLRLC
      • Dar în caic cine-mi sînt.. zurbagii și turci păgîni. TEODORESCU, P. P. 562.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Zurba + sufix -giu.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX