zurbagiu, -ie adj. 1 (fam.; despre oameni) Care caută ceartă; scandalagiu. ◊ (subst.) Era vestit ca zurbagiu fără pereche (CA. PETR.). 2 (înv., reg.) Răsculat, răzvrătit, rebel. ◊ (subst.) Erau păziți de arnăuți veghind în contra zurbagiilor (PER.). • pl. -gii. și (înv., reg.) zorbagiu, -ie adj., s.m. /zurba+ -giu.