2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZOBÍT, -Ă, zobiți, -te, adj. (Reg.) Sfărâmat, zdrobit. – V. zobi.

ZOBÍT, -Ă, zobiți, -te, adj. (Reg.) Sfărâmat, zdrobit. – V. zobi.

zobit, ~ă a [At: MARIAN, S. R. II, 51 / Pl: ~iți, ~e / E: zobi] 1 (Ban; d. cai) Hrănit cu zob (2). 2 (Reg) Zdrobit2 (1). 3 (D. oameni) Care are o stare generală proastă, însoțită de dureri musculare. 4 (Pex; d. oameni) Sleit de puteri (7).

zobit, -ă adj. (reg.) Care este sfărîmat, zdrobit. • pl. -ți, -te. /v. zobi.

ZOBÍT, -Ă, zobiți, -te, adj. Fărîmat, zdrobit. În mîini îl prindea Și cînd îl trîntea, zobit îl lăsa. TEODORESCU, P. P. 495.

ZOBÍT, -Ă, zobiți, -te, adj. Sfărâmat, zdrobit. – V. zobi.

ZOBÍ, zobesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) sfărâma, a (se) zdrobi, a (se) strivi. – Din zob.

ZOBÍ, zobesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) sfărâma, a (se) zdrobi, a (se) strivi. – Din zob.

zobi [At: ALEXI, W. / Pzi: ~besc / E: zob] 1 vt (Reg) A hrăni cu zob (2). 2 vt(a) (Trs; d. cai; c. i. zobul) A mânca (1). 3-6 vt A zdrobi (1, 6,16-17). 7-8 vtr (Pop) A (se) sfărâma. 9 vt (C. i. oameni) Abate rău de tot. 10 vt A nimici. 11 vt A omorî. 12 vt (Rar) A slei1.

zobi vb. IV. tr., refl. (reg.) A (se) sfărîma, a (se) zdrobi, a (se) strivi. ♦ Fig. (tr.; compl. indică oameni) A bate tare. Vătaful a bătut-o rău toată după-amiaza. A zobit-o cu picioarele (CA. PETR.). • prez.ind. -esc. /zob + -i.

ZOBÍ, zobesc, vb. IV. Tranz. A fărîma, a zdrobi, a strivi. Da noaptea tata-l pîndise la pod, cînd știa că are drum spre cătun. îl zobise-n picioare. STANCU, D. 189. ◊ Refl. De atîta umblet se zobise zăpada și se făcuse pulbere groasă, fumurie. CAMIL PETRESCU, O. I 500. ◊ Expr. A fi bit de oboseală = a fi frînt, doborit de oboseală. Doarme... E zobit de oboseală. DELAVRANCEA, A. 125.

ZOBÍ, zobesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) sfărâma; a (se) zdrobi; a (se) strivi. ◊ Expr. (Tranz.) A fi zobit de oboseală = a fi frânt, doborât de oboseală. – Din zob.

zobì v. 1. a fărâma; 2. fig. a agita: își zobia mintea.

zobésc v. tr. (d. zob). Munt. Fac zob. Fig. Îmĭ zobesc mintea, îmĭ frămînt mintea.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zobí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zobeésc, imperf. 3 sg. zobeá conj. prez. 3 să zobeáscă

zobí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zobésc, imperf. 3 sg. zobeá; conj. prez. 3 sg. și pl. zobeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZOBÍT adj. v. sfărâmat, stâlcit, strivit, turtit, zdrobit.

zobit adj. v. SFĂRÎMAT. STÎLCIT. STRIVIT. TURTIT. ZDROBIT.

ZOBÍ vb. v. sfărâma, stâlci, strivi, turti, zdrobi.

zobi vb. v. SFĂRÎMA. STÎLCI. STRIVI. TURTI. ZDROBI.

Intrare: zobit
zobit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zobit
  • zobitul
  • zobitu‑
  • zobi
  • zobita
plural
  • zobiți
  • zobiții
  • zobite
  • zobitele
genitiv-dativ singular
  • zobit
  • zobitului
  • zobite
  • zobitei
plural
  • zobiți
  • zobiților
  • zobite
  • zobitelor
vocativ singular
plural
Intrare: zobi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zobi
  • zobire
  • zobit
  • zobitu‑
  • zobind
  • zobindu‑
singular plural
  • zobește
  • zobiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zobesc
(să)
  • zobesc
  • zobeam
  • zobii
  • zobisem
a II-a (tu)
  • zobești
(să)
  • zobești
  • zobeai
  • zobiși
  • zobiseși
a III-a (el, ea)
  • zobește
(să)
  • zobească
  • zobea
  • zobi
  • zobise
plural I (noi)
  • zobim
(să)
  • zobim
  • zobeam
  • zobirăm
  • zobiserăm
  • zobisem
a II-a (voi)
  • zobiți
(să)
  • zobiți
  • zobeați
  • zobirăți
  • zobiserăți
  • zobiseți
a III-a (ei, ele)
  • zobesc
(să)
  • zobească
  • zobeau
  • zobi
  • zobiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zobit

etimologie:

  • vezi zobi
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM

zobi

  • 1. regional A (se) sfărâma, a (se) zdrobi, a (se) strivi.
    exemple
    • Da noaptea tata-l pîndise la pod, cînd știa că are drum spre cătun. îl zobise-n picioare. STANCU, D. 189.
      surse: DLRLC
    • De atîta umblet se zobise zăpada și se făcuse pulbere groasă, fumurie. CAMIL PETRESCU, O. I 500.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A fi zobit de oboseală = a fi frânt, doborât de oboseală.
      exemple
      • Doarme... E zobit de oboseală. DELAVRANCEA, A. 125.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • zob
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM