4 intrări

40 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZBURÁT, -Ă, zburați, -te, adj. 1. Împrăștiat, risipit, spulberat (de vânt). 2. Fig. (Rar; despre timp) Care s-a dus, a trecut. 3. (Pop.; în sintagma) Brânză zburată = brânză făcută din lapte fiert, la care se adaugă zer, cheag sau cuib de lapte acru. – V. zbura.

ZBURÁT, -Ă, zburați, -te, adj. 1. Împrăștiat, risipit, spulberat (de vânt). 2. Fig. (Rar; despre timp) Care s-a dus, a trecut. 3. (Pop.; în sintagma) Brânză zburată = brânză făcută din lapte fiert, la care se adaugă zer, cheag sau cuib de lapte acru. – V. zbura.

zburat1 sn [At: CANTEMIR, I. I. I, 62 / S și: sb~ / Pl: ~uri, (reg) ~e / E: zbura] 1 (Rar) Zbor1 (1). 2-6 (Înv; îlav) Din ~ (sau reg ~e) Zbor1 (2-6). 7 (Reg; d. însămânțarea manuală a unui teren agricol; îlav) De-a ~ele(a) Cu o mișcare amplă a brațului, zvârlind în zbor1. 8 (Reg; îcs) De-a ~u Zbura (2). 9 Părăsire a locului unde se află plecând în zbor1 (1).

zburat2, ~ă [At: KLEIN, D. / S și: sb~ / Pl: ~ați, ~e / E: zbura] 1 a (D. lucruri) Care este purtat de vânt, de curenți. 2 a Care este împrăștiat de vânt Si: risipit, spulberat. 3 a (Pex) Care străbate aerul cu mare viteză (fiind azvârlit sau lansat cu putere). 4-8 sf (Îlav) Într-o ~ă Zbor1 (2-6). 9 a (Fig; d. timp sau unități de timp) Care s-a scurs cu mare viteză Si: trecut2 (1). 10 a (Îrg; d. oameni) Nebun. 11 a (Rar) Absorbit (3). 12 a (Reg; d. miei, mânji etc.) Care se apropie de maturitate. 13 a (Reg; d. oi) Care s-a îmbolnăvit de zburatic (5). 14 a (Reg; d. lapte) Prins2. 15 a (Pop; îs) Brânză ~ă Brânză făcută din lapte dulce înfierbântat amestecat cu lapte acru.

zburat2, -ă adj. 1 Care este împrăștiat, spulberat, risipit (de vînt). 2 Fig. (despre timp) Care s-a scurs, care a trecut foarte repede. El a inspirat... acea nobilă patimă a anticarului, care-l face să cerceteze pretutindeni urmele zilelor zburate (ODOB.). 3 (pop.) Brînză zburată = brînză făcută din lapte fiert, la care se adaugă zer, cheag sau cuib de lapte acru. • pl. -ți, -te. /v. zbura.

zburat1 s.n. Faptul de a zbura. • /v. zbura.

ZBURÁT, -Ă, zburați, -te, adj. 1. Împrăștiat, risipit, spulberat (de vînt). Pe ăici frig și zăpadă zburată; nu-i de ieșit. CARAGIALE, O. VII 85. 2. (Rar, despre timp și noțiuni temporale) Care s-a dus, care a trecut. Urmele zilelor zburate. ODOBESCU, S. I 462. 3. (Mold., în expr.) Brînză zburată = brînză preparată din lapte dulce fiert, cu adaos de zer, cheag sau cuib de lapte acru. Din laptele oilor, oamenii fac cașcaval și brînză zisă zburată. I. IONESCU, D. 403. Brînza zburată se face și din lapte de oi și din lapte de vaci. ȘEZ. VII 100.

ZBURÁT, -Ă, zburați, -te, adj. (Pop., în expr.) Brânză zburată = brânză făcută din lapte dulce fiert, la care se adaugă zer, cheag sau cuib de lapte acru. – V. zbura.

zburát, -ă adj. (d. zburăsc, zborăsc, zbîrlesc, ca urdă d. lat. horrida, zbîrlită. Cp. cu it. sburrare, a lua untu orĭ smîntîna, d. burro, butirro, unt). Mold. Brînză zburată, un fel de brînză uscată și sfărămicĭoasă din pricina lipseĭ untuluĭ din ĭa. V. murat.

ZBURÁ, zbor, vb. I. 1. Intranz. (Despre păsări și insecte) A plana și a se mișca în aer cu ajutorul aripilor. ♦ A pleca în zbor, a-și lua zborul. ♦ (Despre lucruri) A pluti în aer (purtat de vânt); a trece prin aer cu viteză (fiind aruncat sau lansat cu putere). 2. Intranz. (Despre aparate de zbor) A se ridica și a se menține în văzduh, a se deplasa pe calea aerului; (despre oameni) a călători cu un astfel de aparat. 3. Intranz. Fig. A merge foarte repede, a alerga, a goni. ♦ (Despre oameni) A străbate spații mari cu repeziciune; a se repezi până undeva. ♦ (Despre timp) A trece, a se scurge repede. ♦ (Despre gânduri, idei) A se succeda cu repeziciune. 4. Tranz. Fig. A smulge de la locul său, aprăvăli, a răsturna. ◊ Expr. A zbura cuiva capul = a decapita pe cineva; a-l omorî. A-și zbura creierii = a se sinucide prin împușcare. (Fam.) A zbura (sau a face să zboare) pe cineva de undeva = a da pe cineva afară de undeva, dintr-un post; a-l concedia. (Intranz.) A zbura de undeva = a fi forțat să părăsească un loc (în special un post, o slujbă). ♦ Intranz. (Rar) A cădea, a se prăbuși, a se prăvăli. 5. Tranz. (Pop.; în expr.) A zbura laptele = a pune puțin lapte acru în lapte dulce fierbinte ca să se aleagă brânza. – Lat. *exvolare.

zbura [At: CORESI, EV. 240 / V: (reg) zbora / S și: sb~ / Pzi: 1 zbor; 3, 6 zboară, (îrg) zbor / E: ml *exvolare] 1 vi (D. păsări sau insecte) A plana și a se mișca în aer cu ajutorul aripilor Si: a trece, a plana1 (1), a pluti (1), (rar) a zumzăi (2). 2 vi (Reg; îcs) De-a pasărea zboară Joc de copii (sau de flăcăi și fete la șezători) în care participanții, adunați în cerc, ținând degetele pe pământ sau pe masă, răspund prin ridicarea mâinii la pronunțarea numelui unei vietăți sau al unui obiect care zboară și sunt pedepsiți când greșesc Si: (reg) de-a cioara (16), de-a zburatu (16). 3 vi (D. păsări sau insecte) A părăsi locul unde se află, plecând în zbor1 (1) Si: a se zburătăci (5). 4 vi (Fig) A pieri. 5 vr (Reg; fig; d. boli) A trece. 6 vr (Reg; fig; d. bolnavi) A se vindeca. 7 vr (Reg; fig; d. copii) A crește (1). 8 vi (Reg; fig; d. lapte) A ieși afară din vas în timpul fierberii. 9 vi (D. aparate de zbor) A se deplasa în aer. 10 vi (Pex; d. oameni) A călători cu o aeronavă. 11 vt (Rar) A transporta cu avionul. 12 vi (D. lucruri) A pluti în aer (purtat de vânt, de curenți) Si: (reg) a zburături (6). 13 vi (D. lucruri) A străbate aerul cu mare viteză (fiind azvârlit sau lansat cu putere) Si: (reg) a zburături (7). 14 vi (D. veșminte, plete etc.) A se legăna în vânt Si: a se agita (2), a se clătina (1), (pop) a pălălăi1, (îrg) a pălăi, a fâlfâi (2), a flutura (3), (reg) a zburături (8). 15 vi (D. fum, praf, mirosuri etc.) A se înălța în aer, împrăștiindu-se (în vânt) Si: a pluti, (reg) a zburături (9). 16 vi (Fig; d. sunete, cuvinte, glas etc.) A se transmite din aproape în aproape, în spațiu (și în timp), cu viteză finită Si: a se propaga, (reg) a zburături (10). 17 vi (Fig; d. știri, idei etc.) A se recomanda și a se face cunoscut tuturor cu insistență (și pretutindeni) Si: a populariza, a predica, a se propaga, a răspândi. 18 vi (Fig; d. oameni, animale, vehicule) A străbate un spațiu cu o viteză foarte mare. 19 vi (Fig; d. oameni) A merge foarte repede Si: a alerga (15), a goni (13). 20 vi (Rar; fig) A se repezi. 21 vi (Îrg) A face un salt, trecând repede, cu mare ușurință peste ceva. 22 vi (Fig; d. timp sau d. unități de timp) A trece repede. 23 vi (Fig; d. gânduri, idei etc.) A evolua în libertate. 24 vi (Fig; d. gânduri, idei etc.) A se succeda cu repeziciune (în mintea cuiva). 25 vi (Îvr; îlv) A ~ cu nădejdea A nădăjdui. 26 vi (Îe) A ~ cu gândul (sau cu mintea) ori a-i zbura (cuiva) gândul (sau gândurile, mintea, inima) la (ori către etc.) (cineva sau ceva) A se gândi la cineva (sau la ceva). 27 vi (Îae) A avea în vedere pe cineva (sau ceva). 28 vt (Reg; c. i. mămăligă) A pregăti în mare grabă. 29 vt (Fig; d. agenți fizici, mai ales d. vânt) A desprinde sau a smulge de la locul său prăvălind sau antrenând cu sine. 30 vt (Reg; îe) A ~ vântul (pe cineva) A prinde frigul pe cineva din cauza vântului. 31-32 vti (Fam; fig) A părăsi (sau a face pe cineva să părăsească) forțat un loc, o slujbă, o funcție, o situație etc. 33 vt (Îvp; fig; c. i. o parte a unui obiect sau a corpului unei ființe) A reteza brusc. 34 vt (Îe) A(-i) ~ (cuiva) capul A decapita (1). 35 vt (Îe) A-și ~ creierii A se sinucide prin împușcare în cap. 36 vt (Fam; îe) A ~ (sau a face să zboare) (pe cineva) de undeva A da pe cineva afară dintr-un post etc. Si: a concedia (3). 37 vi (Fam; îe) A ~ de undeva A fi forțat să părăsească un loc, un post etc. 38 vi (Rar; fam) A se prăbuși. 39 vi (Reg; d. membrele corpului) A se scrânti (1). 40 vt (Îrg) A provoca cuiva o durere foarte mare. 41 vt (Reg) A transpira (1). 42 vt (Pop; îe) A ~ laptele A pune puțin lapte acru în lapte dulce fierbinte pentru a se brânzi.

zburât, ~ă a [At: CIAUȘANU, V. 196 / Pl: ~âți, ~e / E: zburî1] (Reg; d. vreme) Nefavorabil.

zburî1 v [At: CIAUȘANU, V. 196 / Pzi: ~răsc / E: ns cf zbârli] (Reg; d. vreme) A se strica.

zbor1 s.n. 1 (Mod de) deplasare în aer a unui corp (a unei păsări, a unei insecte, a unui obiect etc.) cu ajutorul aripilor a căror sustentație poate fi realizată fie cu un consum de energie din interior (la păsări, la avioane etc.) sau din exterior (la planoare, la zmeie etc.), fie fără consum de energie (la aerostate), fie prin mișcare balistică. Goni cu mîna zborul acestor negre libelule (GAL.). ◊ Platformă de zbor = platformă pe un aerodrom sau pe puntea unui portavion, de pe care decolează avioanele. Zbor fără escală v. escală. Zbor planat v. planat. ◊ Loc.adv. (Ca) din (sau în, într-un) zbor = a) în timpul zborului. Prinde insectele în zbor. Δ Expr. A lua pasărea din zbor v. lua; b) ext. în fugă, repede, iute. S-a dus ca în zbor la nașă-sa (SADOV.). A prins ideea din zbor. Δ Expr. A mulge oaia din zbor v. mulge; c) dintr-o dată. Scriu o strofă dulce pe care-o prind din zbor (ALECS.); d) în treacăt. Am auzit, în zbor, că va veni mîine. ◊ Loc.vb. A da zbor (sau zborul) (cuiva) = a) a da drumul, a elibera. Bătrînul preot... Furtunelor dă zborul (EMIN.); b) a azvîrli cu putere. Luai coasa de picior Și-n văzduh îi detei zbor (POP.). A face un zbor = a zbura. ◊ Expr. A-și lua zborul = a) a se înălța în aer; b) a începe să alerge repede. Caii... pe cîmp își luau zborul (ALEX.); c) a pleca; a-și începe viața, o activitate, o profesie pe cont propriu, fară o îndrumare tutelară; a părăsi (o rudă, un prieten) stabilindu-se în altă parte. Mi-am luat zborul de la casa părintească; d) a evada, a fugi. Te-nchid în cameră, de unde n-o să mai poți să-ți iei zborul; e) a se pierde, a dispărea. Zile ce-n vecinicie-și iau repedele zbor (ALEX.); f) fig. a se dezvolta, a-și lua avînt. Al meu e Despot!... planu-mi ia zbor acum mai tare (ALECS.). A trece în zbor = a trece foarte repede. ◊ Compar. Brațele goale... se agitară ca un zbor de pasăre albă (CA. PETR.). ˙* Fig. Geniul său îi imprimă un zbor tot mai sigur... către realism și adevăr (SADOV.). ♦ Ext. Deplasare în spațiu a unei rachete sau a unei astronave. 2 Deplasare rapidă, bruscă, prin aer a unui obiect aruncat sau purtat de vînt. Aripi de vultur în zbor de săgeată Icar și-a rotit (LAB.). ♦ Menținere în aer (a unui obiect purtat de vînt, de curenți etc.); planare, plutire. Priveam zborul frunzelor. ♦ Mișcare rapidă, violentă (a vîntului). 3 Fig. Mers iute, vijelios; viteză, goană, fugă. Admira pe șosea zborul mașinii de curse. ♦ Avînt, elan. Îi lipsea zborul, spontaneitatea (VLAH.). • pl. -uri. /de la zbura, prin derivare regresivă.

zbor2 s.n. (înv., reg.) Bîlci, tîrg anual, iarmaroc. ♦ Ext. Piață publică. • pl. -uri. /<srb. zbor, bg. сбор.

zbura vb. I. 1 intr. (despre păsări, insecte etc.) A se ridica și a se deplasa în aer cu ajutorul aripilor. Prin aer zburau niște gîndaci (PER.). ◊ Expr. A crede că tot ce zboară se mănîncă v. mînca. A zbura în vînt v. vînt. ◊ Ext. (în mit. pop.; despre ființe) Să fie oare adevărată credința că duhurile sînt ca niște trupuri subțiate ce pot zbura? (CĂL.). ◊ Fig. O să-ți dai seama că moartea zboară prin aer (PRED.). ♦ A pleca în zbor, a-și lua zborul. Rațele zburară măcăind speriate (CĂL.). ◊ Fig. Îi zburară din suflet toate bucuriile (REBR.). ♦ Fig. A pieri. Moșiile zboară una cîte una, iar... grecul e sărăcit (E. LOV.). ♦ Fig. (reg.; refl.; despre boli) A trece. ♦ Fig. (reg.; refl.; despre bolnavi) A se vindeca. ♦ (reg.; refl.; despre copii) A crește. 2 intr. (despre aparate de zbor) A se ridica și a se menține în văzduh, a se deplasa pe calea aerului. Zburau în fiecare zi avioane (STANCU). ♦ (despre oameni) A călători cu o aeronavă. Zburăm spre Paris. 3 intr. (despre lucruri) A se menține în aer planînd (purtat de curenți, de vînt). Roșii flori prin aer zboară (COȘB.). ♦ A străbate aerul cu mare viteză (fiind aruncat sau lansat cu putere). A văzut toporul gata să-i zboare în cap (CA. PETR.). ♦ (despre veșminte, plete etc.) A se legăna, a flutura în vînt. Zburau iile largi din giulgiu foarte fin (AGÂR.). ♦ (despre fum,praf, mirosuri etc.) A se înălța în aer, împrăștiindu-se (în vînt). Fumul țigaretei zboară în spirală (ALECS.). ♦ Fig. (despre sunete, cuvinte, glas etc.) A se transmite din aproape în aproape. Notele zburau cînd puternic, cînd încet (EMIN.). ♦ (despre știri, păreri, opinii etc.) A se face cunoscut tuturor cu mare repeziciune. Știrile zboară mai repede ca păsările (STANCU). ◊ Expr. A zbura (de) pe toate buzele v. buză. 4 intr. Fig. (despre oameni) A merge foarte iute; a alerga, a goni. Auzind vestea, zbură pînă acasă.(despre oameni, animale, vehicule etc.) A străbate spații cu mare repeziciune. Zboară, murgule, cu mine (COȘB.). ♦ (despre timp sau despre unități de timp) A trece, a se scurge repede. Anii tinereții zburaseră (SADOV.). ♦ (despre gînduri, idei etc.) A se succeda cu repeziciune (în mintea cuiva); a evolua în toată libertatea. Tot alte gînduri îmi zburau prin cap (CR.). ◊ Expr. A zbura cu gîndul (sau cu mintea) ori a-i zbura (cuiva) gîndul (sau gîndurile, mintea, inima) la... = a se îndrepta (cu gîndul) către cineva (sau ceva); a-și pierde, din neatenție, din oboseală etc., șirul ideilor (și a începe a se gîndi la altceva); a sări la o altă idee. 5 tr. Fig. A smulge pe cineva sau ceva de la locul său; a prăvăli, a răsturna. Șindrila o zboară mereu vîntul (STANCU). 6 intr., tr. Fig. (fam.) A părăsi o slujbă, o funcție, o situație etc. Dacă nu te potolești, zbori din clasa asta! 7 tr. Fig. (compl. indică părți ale unui obiect sau ale corpului ființelor) A reteza brusc, facînd să sară sau să cadă. ◊ Expr. A(-i) zbura cuiva capul = a decapita pe cineva; a-l omorî. A(-și) zbura creierii v. creier. ♦ (intr.) A cădea, a se prăbuși, a se prăvăli. Stînca a zburat în prăpastie. 8 tr. Expr. (pop.) A zbura laptele = a pune puțin lapte acru în lapte dulce fierbinte, ca să se aleagă brînza. • prez.ind. zbor. /lat. *exvolare.

ZBURÁ, zbor, vb. I. 1. Intranz. (Despre păsări și insecte) A plana și a se mișca în aer cu ajutorul aripilor. ♦ A pleca în zbor, a-și lua zborul. ♦ (Despre lucruri) A pluti în aer (purtat de vânt); a trece prin aer cu viteză (fiind zvârlit sau lansat cu putere). 2. Intranz. (Despre aparate de zbor) A se ridica și a se menține în văzduh, a se deplasa pe calea aerului; (despre oameni) a călători cu un astfel de aparat. 3. Intranz. Fig. A merge foarte repede, a alerga, a goni. ♦ (Despre oameni) A străbate spații mari cu repeziciune; a se repezi până undeva. ♦ (Despre timp) A trece, a se scurge repede. ♦ (Despre gânduri, idei) A se succeda cu repeziciune. 4. Tranz. Fig. A smulge de la locul său, a prăvăli, a răsturna. ◊ Expr. A zbura cuiva capul = a decapita pe cineva; a-l omorî. A-și zbura creierii = a se sinucide prin împușcare. (Fam.) A zbura (sau a face să zboare) pe cineva de undeva = a da pe cineva afară de undeva, dintr-un post; a-l concedia. (Intranz.) A zbura de undeva = a fi forțat să părăsească un loc (în special un post, o slujbă). ♦ Intranz. (Rar) A cădea, a se prăbuși, a se prăvăli. 5. Tranz. (Pop.; în expr.) A zbura laptele = a pune puțin lapte acru în lapte dulce fierbinte ca să se aleagă brânza. – Lat. *exvŏlāre.

ZBURÁ, zbor, vb. I. 1. Intranz. (Despre păsări și insecte) A se deplasa în aer, cu ajutorul aripilor. Fusese o zi caldă de început de aprilie și paseri încă zburau și țîrîiau sub cerul senin. SADOVEANU, O. VII 123. Zboară mierlele-n tufiș Și din codri noaptea vine, Pe furiș. COȘBUC, P. I 47. Cocostîrcul... în cercuri line zboară Și, răpide ca gîndul, la cuibu-i se coboară. ALECSANDRI, P. III 26. ◊ (În basme, despre cai năzdrăvani sau despre alte ființe fantastice) Calul... își arată puterile sale zicînd: Stăpîne, ține-te bine pe mine, că am să zbor lin ca vîntul, să cutrierăm pămîntul. CREANGĂ, P. 213. ◊ (Poetic) Zboară peste-adîncul văii Tristul vai al cucuvăii, COȘBUC, P. II 99. Măi bădiță Onule, Sămăna-ți-aș numele, Prin toate grădinele, Să zboare miroasele, La toate frumoasele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 94. ◊ Fig. Zboară vești contradictorii, Se-ntretaie știrile... TOPÎRCEANU, B. 51. Știa că și numele lui răsunase odinioară, zburînd din gură-n gură. ANGHEL-IOSIF, C. L. 8. ♦ A părăsi locul unde se află, înălțîndu-se în văzduh; a pleca în zbor, a-și lua zborul. Pricepu că stolul de paseri trebuie să fi zburat. ISPIRESCU, L. 74. Lișițele, nefiind chioare, nici moarte, au zburat. CREANGĂ, P. 46. ◊ Tranz. fact. Fig. Scuturase capul cu un gest de voință, să sperie gîndurile și să le zboare de sub frunte, ca pe un stol de vrăbii. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 35. 2. Intranz. Fig. (Despre lucruri) A pluti prin aer (purtat de vînt); a trece prin aer sau a tăia aerul cu iuțeală (fiind azvîrlit, mînuit sau lansat cu putere). Mii de petale, Zburînd spre trandafiri, îi cheamă să vie toți, făr-de zăbavă. ANGHEL, Î. G. 46. Rupi cununa și-o arunci: Roșii flori prin aer zboară Desfoiate, ca să moară Jos, prin lunci. COȘBUC, P. I 219. Și coasa neobosită și harnica secure Zburau, abătînd caii sub călăreții lor. ALECSANDRI, P. III 224. ◊ Tranz. fact. Jos pre livezi cînd cade frunza cea-ngălbenită, Vîntul de seara suflă, o zboară, ș-a pierit. HELIADE, O. I 77. ♦ A se ridica, a se înălța în aer. Fumul țigaretei ce zboară în spirale. ALECSANDRI, P. III 5. 3. Intranz. (Despre aparate care pot pluti în aer) A se menține în văzduh, pierzînd contactul cu pămîntul, a se deplasa pe calea aerului; p. ext. (despre oameni) a pluti, a călători în aer cu un astfel de aparat. Înălțimea de 4 m era atunci, pentru mine, un record care îmi consacra mașina. Zbierasem și asta era principalul. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 328, 2/5. 4. Intranz. Fig. (Despre cai, vehicule etc.) A merge foarte iute, a alerga, a goni. Am ieșit afară din tîrgușor și caii au prins a zbura pe omăt. Tîrgul rămase în urmă cu freamătu-i înăbușit. SADOVEANU, O. I 400. Luntrea lui Șapte-ochi zbura spre larg cătră o nălucă neagră. id. ib. VIII 238. Deodată, răsărită ca din pămînt, trăsura trasă de doi cai mari, negri, zbură pe lîngă dînsul. GÎRLEANU, L. 30. Zboară, murgule, cu mine! COȘBUC, P. 131. ◊ (Urmat de comparații sugestive pentru a arăta iuțeala) Di! caii mei, Nu vă lăsați, Zburați ca zmei înaripați, Spre creste de vis. BENIUC, V. 13. Intram în creasta viforoasă și spumegătoăre a apelor ce zburau cu iuțeală de fulger. HOGAȘ, M. N. 222. Se urcă pe cal... Părea că fata pustiului se ia după urmele lui și zbura ca un gînd, ca o vijelie printre volburele de nisip. EMINESCU, N. 22. ♦ (Despre oameni) A străbate spații mari cu repeziciune; a se duce undeva foarte repede. Să pot zbura pe trei zile la Iași, tare-aș veni. VLAHUȚĂ, O. A. II 111. Apoi în treacăt ne-ntreba De mergem la vro nuntă. Noi răspundeam în hohot: ba, Zburăm la luptă cruntă. ALECSANDRI, O. 236. ♦ (Despre timp și noțiuni temporale) A trece repede, a se scurge cu iuțeală. La ce să măsuri anii ce zboară peste morți? EMINESCU, O. I 127. Odinioară, îți părea că zboară ceasurile ca minutele, lîngă mine. NEGRUZZI, S. I 18. ♦ (Despre gînduri, idei) A se succeda cu repeziciune. Lui moș Sandu îi zburau prin cap tot felul de gînduri, tot felul de închipuiri. BUJOR, S. 51. Creșteam pe nesimțite; și tot alte gînduri îmi zburau prin cap și alte plăceri mi se deșteptau în suflet. CREANGĂ, A. 35. 2. Tranz. Fig. (Subiectul este un agent fizic sau mecanic) A smulge pe cineva sau ceva de la locul său, a face să se prăvălească, să se răstoarne. Se așeză iar, de frică să nu-l zboare din barcă un val. DUMITRIU, P. F. 24. Șindrila o zboară mereu vîntul. STANCU, D. 50. Floricica sus, de pe stîncă, Zîmbește vesel. În zadar vîntul vrea să o zboare, Ca s-o arunce cruntului val. ALECSANDRI, P. II 45. O lovitură de tun zboară acelui soldat coiful din mînă. BĂLCESCU, la TDRG. ◊ Expr. A zbura (cuiva) capul = a tăia (cuiva) capul; a ucide. Se răpede ca un cîne turbat la Harap-Alb și-i zboară capul dintr-o singură lovitură de paloș. CREANGĂ, O. A. 264. În cinci minute, iataganul gealatului îi zbură capul, Ghica, S. 158. Și el sabia scotea, Capul jos că i-l zbura. BIBICESCU, P. P. 168. A-și zbura creierii = a se sinucide împușcîndu-se. E în stare să-și zboare creierii. DUMITRIU, N. 133. Cînd n-am să mai pot face față, îmi zbor creierii. CĂLINESCU, E. O. I 96. (Familiar) A zbura pe cineva (sau a face să zboare) de undeva = a da pe cineva afară (în mod abuziv) de undeva (în special dintr-o slujbă). Am să te fac să zbori din prefectura asta în două zile. DUMITRIU, N. 117. Dar dacă n-au să mă creadă? Mă zboară mîine, el nu știe multe. DEMETRIUS, C. 20. (Intranz.) A zbura de undeva = a fi forțat să părăsească (în mod abuziv) un loc (în special un loc de muncă, o slujbă). Destul să fi spus că nu știi – și zburam din școală, C. PETRESCU, C. V. 106. ♦ Intranz. (Rar) A cădea, a aluneca, a se prăbuși, a se prăvăli. Numai trei dinți i-au rămas în gură. I se clatină și aceia, gata să zboare. STANCU, D. 123. Se ținea cu amîndouă mîinile, să nu zboare în șanțuri. C. PETRESCU, R. DR. 101. 6. Tranz. (Popular, în expr.) A zbura laptele = a pune cîteva linguri de lapte acru în lapte dulce fierbinte, pentru a-l face să se brînzească, ca să se aleagă brînza. – Prez. ind. pers. 3 pl. și: (învechit) zbor (ALECSANDRI, P. III 9).

ZBURÁ, zbor, vb. I. 1. Intranz. (Despre păsări și insecte) A se mișca în aer cu ajutorul aripilor. ♦ A pleca în zbor, a-și lua zborul. ♦ (Despre lucruri) A pluti în aer (purtat de vânt); a trece prin aer cu viteză (fiind azvârlit sau lansat cu putere). 2. Intranz. (Despre aparate de zbor) A se ridica și a se menține în văzduh, a se deplasa pe calea aerului; (despre oameni) a călători cu un astfel de aparat. 3. Intranz. Fig. A merge foarte iute, a alerga, a goni. Caii au prins a zbura prin omăt (SADOVEANU). ♦ (Despre oameni) A străbate spații mari cu repeziciune; a se repezi până undeva. Să pot zbura pe trei zile la Iași, tare-aș veni (VLAHUȚĂ). ♦ (Despre timp) A trece, a se scurge repede. ♦ (Despre gânduri, idei) A se succeda cu repeziciune. 4. Tranz. Fig. A smulge de la locul său, a prăvăli, a răsturna. Se așeză iar, de frică să nu-l zboare din barcă un val (DUMITRIU). ◊ Expr. A zbura cuiva capul = a decapita pe cineva; a-l omorî. A-și zbura creierii = a se sinucide prin împușcare. (Fam.) A zbura (sau a face să zboare) pe cineva de undeva = a da pe cineva afară de undeva, dintr-un post; a-l concedia. (Intranz.) A zbura de undeva = a fi forțat să părăsească un loc (în special un post, o slujbă). ♦ Intranz. (Rar) A cădea, a se prăbuși, a se prăvăli. 5. Tranz. (Pop., în expr.) A zbura laptele = a pune puțin lapte acru în lapte dulce fierbinte, ca să se aleagă brânza. – Lat. *exvolare.

arată toate definițiile

Intrare: zburat
zburat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zburat
  • zburatul
  • zburatu‑
  • zbura
  • zburata
plural
  • zburați
  • zburații
  • zburate
  • zburatele
genitiv-dativ singular
  • zburat
  • zburatului
  • zburate
  • zburatei
plural
  • zburați
  • zburaților
  • zburate
  • zburatelor
vocativ singular
plural
Intrare: zbura
verb (VT36)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zbura
  • zburare
  • zburat
  • zburatu‑
  • zburând
  • zburându‑
singular plural
  • zboa
  • zburați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zbor
(să)
  • zbor
  • zburam
  • zburai
  • zburasem
a II-a (tu)
  • zbori
(să)
  • zbori
  • zburai
  • zburași
  • zburaseși
a III-a (el, ea)
  • zboa
(să)
  • zboare
  • zbura
  • zbură
  • zburase
plural I (noi)
  • zburăm
(să)
  • zburăm
  • zburam
  • zburarăm
  • zburaserăm
  • zburasem
a II-a (voi)
  • zburați
(să)
  • zburați
  • zburați
  • zburarăți
  • zburaserăți
  • zburaseți
a III-a (ei, ele)
  • zboa
(să)
  • zboare
  • zburau
  • zbura
  • zburaseră
Intrare: zburât
zburât participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zburât
  • zburâtul
  • zburâtu‑
  • zburâ
  • zburâta
plural
  • zburâți
  • zburâții
  • zburâte
  • zburâtele
genitiv-dativ singular
  • zburât
  • zburâtului
  • zburâte
  • zburâtei
plural
  • zburâți
  • zburâților
  • zburâte
  • zburâtelor
vocativ singular
plural
Intrare: zburî
verb (VT410)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zburî
  • zburâre
  • zburât
  • zburâtu‑
  • zburând
  • zburându‑
singular plural
  • zburăște
  • zburaște
  • zburâți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zburăsc
(să)
  • zburăsc
  • zburam
  • zburâi
  • zburâsem
a II-a (tu)
  • zburăști
(să)
  • zburăști
  • zburai
  • zburâși
  • zburâseși
a III-a (el, ea)
  • zburăște
  • zburaște
(să)
  • zburască
  • zbura
  • zburî
  • zburâse
plural I (noi)
  • zburâm
(să)
  • zburâm
  • zburam
  • zburârăm
  • zburâserăm
  • zburâsem
a II-a (voi)
  • zburâți
(să)
  • zburâți
  • zburați
  • zburârăți
  • zburâserăți
  • zburâseți
a III-a (ei, ele)
  • zburăsc
(să)
  • zburască
  • zburau
  • zburâ
  • zburâseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zburat

  • 1. Spulberat (de vânt).
    exemple
    • Pe aici frig și zăpadă zburată; nu-i de ieșit. CARAGIALE, O. VII 85.
      surse: DLRLC
  • 2. figurat rar (Despre timp) Care s-a dus, a trecut.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Urmele zilelor zburate. ODOBESCU, S. I 462.
      surse: DLRLC
  • 3. popular (în) sintagmă Brânză zburată = brânză făcută din lapte fiert, la care se adaugă zer, cheag sau cuib de lapte acru.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DLRM attach_file 2 exemple
    exemple
    • Din laptele oilor, oamenii fac cașcaval și brînză zisă zburată. I. IONESCU, D. 403.
      surse: DLRLC
    • Brînza zburată se face și din lapte de oi și din lapte de vaci. ȘEZ. VII 100.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi zbura
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM

zbura

  • 1. intranzitiv (Despre păsări și insecte) A plana și a se mișca în aer cu ajutorul aripilor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file 8 exemple
    exemple
    • Fusese o zi caldă de început de aprilie și paseri încă zburau și țîrîiau sub cerul senin. SADOVEANU, O. VII 123.
      surse: DLRLC
    • Zboară mierlele-n tufiș Și din codri noaptea vine, Pe furiș. COȘBUC, P. I 47.
      surse: DLRLC
    • Cocostîrcul... în cercuri line zboară Și, răpide ca gîndul, la cuibu-i se coboară. ALECSANDRI, P. III 26.
      surse: DLRLC
    • (În basme, despre cai năzdrăvani sau despre alte ființe fantastice) Calul... își arată puterile sale zicînd: Stăpîne, ține-te bine pe mine, că am să zbor lin ca vîntul, să cutrierăm pămîntul. CREANGĂ, P. 213.
      surse: DLRLC
    • poetic Zboară peste-adîncul văii Tristul vai al cucuvăii. COȘBUC, P. II 99.
      surse: DLRLC
    • poetic Măi. bădiță Onule, Sămăna-ți-aș numele, Prin toate grădinele, Să zboare miroasele, La toate frumoasele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 94.
      surse: DLRLC
    • figurat Zboară vești contradictorii, Se-ntretaie știrile... TOPÎRCEANU, B. 51.
      surse: DLRLC
    • figurat Știa că și numele lui răsunase odinioară, zburînd din gură-n gură. ANGHEL-IOSIF, C. L. 8.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A pleca în zbor, a-și lua zborul.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file 3 exemple
      exemple
      • Pricepu că stolul de paseri trebuie să fi zburat. ISPIRESCU, L. 74.
        surse: DLRLC
      • Lișițele, nefiind chioare, nici moarte, au zburat. CREANGĂ, P. 46.
        surse: DLRLC
      • tranzitiv factitiv figurat Scuturase capul cu un gest de voință, să sperie gîndurile și să le zboare de sub frunte, ca pe un stol de vrăbii. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 35.
        surse: DLRLC
    • 1.2. (Despre lucruri) A pluti în aer (purtat de vânt); a trece prin aer cu viteză (fiind aruncat sau lansat cu putere).
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX attach_file 4 exemple
      exemple
      • Mii de petale, Zburînd spre trandafiri, îi cheamă să vie toți, făr-de zăbavă. ANGHEL, Î. G. 46.
        surse: DLRLC
      • Rupi cununa și-o arunci: Roșii flori prin aer zboară Desfoiate, ca să moară Jos, prin lunci. COȘBUC, P. I 219.
        surse: DLRLC
      • Și coasa neobosită și harnica secure Zburau, abătînd caii sub călăreții lor. ALECSANDRI, P. III 224.
        surse: DLRLC
      • tranzitiv factitiv Jos pre livezi cînd cade frunza cea-ngălbenită, Vîntul de seara suflă, o zboară, ș-a pierit. HELIADE, O. I 77.
        surse: DLRLC
      • 1.2.1. (Despre proiectile) A se mișca prin aer cu mare viteză.
        surse: NODEX
      • 1.2.2. A se ridica, a se înălța în aer.
        exemple
        • Fumul țigaretei ce zboară în spirale. ALECSANDRI, P. III 5.
          surse: DLRLC
  • 2. intranzitiv (Despre aparate de zbor) A se ridica și a se menține în văzduh, a se deplasa pe calea aerului; (despre oameni) a călători cu un astfel de aparat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file un exemplu
    exemple
    • Înălțimea de 4 m era atunci, pentru mine, un record care îmi consacra mașina. Zbierasem și asta era principalul. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 328, 2/5.
      surse: DLRLC
  • 3. intranzitiv figurat A merge foarte repede.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: alerga goni attach_file 5 exemple
    exemple
    • Am ieșit afară din tîrgușor și caii au prins a zbura pe omăt. Tîrgul rămase in urmă cu freamătu-i înăbușit. SADOVEANU, O. I 400.
      surse: DLRLC
    • Luntrea lui Șapte-ochi zbura spre larg cătră o nălucă neagră. SADOVEANU, O. VIII 238.
      surse: DLRLC
    • Deodată, răsărită ca din pămînt, trăsură trasă de doi cai mari, negri, zbură pe lîngă dînsul. GÎRLEANU, L. 30.
      surse: DLRLC
    • Zboară, murgule, cu mine! COȘBUC, P. 131.
      surse: DLRLC
    • Urmat de comparații sugestive pentru a arăta iuțeala:
      exemple
      • Di! caii mei, Nu vă lăsați, Zburați ca zmei înaripați, Spre creste de vis. BENIUC, V. 13.
        surse: DLRLC
      • Intram în creasta viforoasă și spumegătoare a apelor ce zburau cu iuțeală de fulger. HOGAȘ, M. N. 222.
        surse: DLRLC
      • Se urcă pe cal... Părea că fata pustiului se ia după urmele lui și zbura ca un gînd, ca o vijelie printre volburele de nisip. EMINESCU, N. 22.
        surse: DLRLC
    • 3.1. (Despre oameni) A străbate spații mari cu repeziciune; a se repezi până undeva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Să pot zbura pe trei zile la Iași, tare-aș veni. VLAHUȚĂ, O. A. II 111.
        surse: DLRLC
      • Apoi în treacăt. ne-ntreba De mergem la vro nuntă. Noi răspundeam în hohot: ba, Zburăm la luptă cruntă. ALECSANDRI, O. 236.
        surse: DLRLC
    • 3.2. (Despre timp) A se scurge repede.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: trece attach_file 2 exemple
      exemple
      • La ce să măsuri anii ce zboară peste morți? EMINESCU, O. I 127.
        surse: DLRLC
      • Odinioară, îți părea că zboară ceasurile ca minutele, lîngă mine. NEGRUZZI, S. I 18.
        surse: DLRLC
    • 3.3. (Despre gânduri, idei) A se succeda cu repeziciune.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file 2 exemple
      exemple
      • Lui moș Sandu îi zburau prin cap tot felul de gînduri, tot felul de închipuiri. BUJOR, S. 51.
        surse: DLRLC
      • Creșteam pe nesimțite; și tot alte gînduri îmi zburau prin cap și alte plăceri mi se deșteptau în suflet. CREANGĂ, A. 35.
        surse: DLRLC
    • 3.4. (Despre zvonuri, vești etc.) A se răspândi cu repeziciune.
      surse: NODEX
  • 4. tranzitiv figurat A smulge de la locul său; a culca la pământ.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: doborî prăvăli răsturna attach_file 4 exemple
    exemple
    • Se așeză iar, de frică să nu-l zboare din barcă un val. DUMITRIU, P. F. 24.
      surse: DLRLC
    • Șindrila o zboară mereu vîntul. STANCU, D. 50.
      surse: DLRLC
    • Floricica sus, de pe stîncă, Zîmbește vesel. În zadar vîntul vrea să o zboare, Ca s-o arunce cruntului val. ALECSANDRI, P. II 45.
      surse: DLRLC
    • O lovitură de tun... zboară acelui soldat coiful din mînă. BĂLCESCU, la TDRG.
      surse: DLRLC
    • 4.1. expresie A zbura cuiva capul = a decapita pe cineva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: decapita omorî ucide attach_file 3 exemple
      exemple
      • Se răpede ca un cîne turbat la Harap-Alb și-i zboară capul dintr-o singură lovitură de paloș. CREANGĂ, O. A. 264.
        surse: DLRLC
      • În cinci minute, iataganul gealatului îi zbură capul, GHICA, S. 158.
        surse: DLRLC
      • Și el sabia scotea, Capul jos că i-l zbura. BIBICESCU, P. P. 168.
        surse: DLRLC
    • 4.2. expresie A-și zbura creierii = a se sinucide prin împușcare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file 2 exemple
      exemple
      • E în stare să-și zboare creierii. DUMITRIU, N. 133.
        surse: DLRLC
      • Cînd n-am să mai pot face față, îmi zbor creierii. CĂLINESCU, E. O. I 96.
        surse: DLRLC
    • 4.3. expresie familiar A zbura (sau a face să zboare) pe cineva de undeva = a da pe cineva afară de undeva, dintr-un post.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: concedia destitui attach_file 2 exemple
      exemple
      • Am să te fac să zbori din prefectura asta în două zile. DUMITRIU, N. 117.
        surse: DLRLC
      • Dar dacă n-au să mă creadă? Mă zboară mîine, el nu știe multe. DEMETRIUS, C. 20.
        surse: DLRLC
    • 4.4. expresie intranzitiv A zbura de undeva = a fi forțat să părăsească un loc (în special un post, o slujbă).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Destul să fi spus că nu știi – și zburam din școală, C. PETRESCU, C. V. 106.
        surse: DLRLC
    • 4.5. intranzitiv rar A se prăbuși, a se prăvăli.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: aluneca cădea attach_file 2 exemple
      exemple
      • Numai trei dinți i-au rămas în gură. I se clatină și aceia, gata să zboare. STANCU, D. 123.
        surse: DLRLC
      • Se ținea cu amîndouă mîinile, să nu zboare în șanțuri. C. PETRESCU, R. DR. 101.
        surse: DLRLC
  • 5. tranzitiv popular expresie A zbura laptele = a pune puțin lapte acru în lapte dulce fierbinte ca să se aleagă brânza.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie: