zburat¹ sn [At: CANTEMIR, I. I. I, 62 / S și: sb~ / Pl: ~uri, (reg) ~e / E: zbura] 1 (Rar) Zbor¹ (1). 2-6 (Înv; îlav) Din ~ (sau reg ~e) Zbor¹ (2-6). 7 (Reg; d. însămânțarea manuală a unui teren agricol; îlav) De-a ~ele(a) Cu o mișcare amplă a brațului, zvârlind în zbor¹. 8 (Reg; îcs) De-a ~u Zbura (2). 9 Părăsire a locului unde se află plecând în zbor¹ (1).