5 definiții pentru zbuciumeală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

zbuciumea sf [At: RUSSO, S. 103 / S și: sbuciumea / Pl: ~eli / E: zbuciuma + -eală] (Îvr) Zbucium (4).

ZBUCIUMEÁLĂ, zbuciumeli, s. f. (Neobișnuit) Mișcare, agitație; alergătură, forfoteală. (Cu pronunțare regională) Pare că văd încă acea icoană a trecutului. Mare zgomot și zbuciumată este prin curți. RUSSO. S. 103.

ZBUCIUMEÁLĂ s. f. (Rar) Zbucium, agitație, forfotă. – Din zbucium + suf. -eală.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZBUCIUMEÁLĂ s. v. agitație, clocot, frământare, freamăt, învolburare, tălăzuire, tumult, vuiet, zbatere, zbucium, zbuciumare.

zbuciumea s. v. AGITAȚIE. CLOCOT. FRĂMÎNTARE. FREAMĂT. ÎNVOLBURARE. TĂLĂZUIRE. TUMULT. VUIET. ZBATERE. ZBUCIUM. ZBUCIUMARE.

Intrare: zbuciumeală
zbuciumeală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zbuciumea
  • zbuciumeala
plural
  • zbuciumeli
  • zbuciumelile
genitiv-dativ singular
  • zbuciumeli
  • zbuciumelii
plural
  • zbuciumeli
  • zbuciumelilor
vocativ singular
plural

zbuciumeală

etimologie:

  • zbucium + sufix -eală.
    surse: DLRM