11 definiții pentru zbierătură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZBIERĂTÚRĂ, zbierături, s. f. (Pop.) Zbieret, strigăt. – Zbiera + suf. -ătură.

zbierătu sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (reg) zberet~ / S și: sb~ / Pl: ~ri / E: zbiera + -ătură] (Îvp) 1-4 Zbierare (1-4).

zbierătu s.f. Zbieret, strigăt. • pl. -i. /zbiera + -ătură.

ZBIERĂTÚRĂ, zbierături, s. f. Zbieret, strigăt. – Zbiera + suf. -ătură.

ZBIERĂTÚRĂ, zbierături, s. f. Zbieret, strigăt. Nici nu gătă bine vorba, cînd auziră o zbierătură în pădure. RETEGANUL, P. IV 39. Oastea neagră într-o clipită Cu vaiet și multă zbierătură De tot în răsipă fu pornită. BUDAI-DELEANU, Ț. 264.

ZBIERĂTÚRĂ, zbierături, s. f. Zbieret, strigăt. – Din zbiera + suf. -(ă)tură.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zbierătúră (pop.) s. f., g.-d. art. zbierătúrii; pl. zbierătúri

zbierătúră s. f., g.-d. art. zbierătúrii; pl. zbierătúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZBIERĂTÚRĂ s. 1. v. strigăt. 2. v. muget.

ZBIERĂTU s. răcnet, strigăt, țipăt, urlet, zbieret, (rar) strigare, strigătură, țipătură, (înv. și reg.) răcnitură. (~ de durere; ce sînt ~ile astea?)

Intrare: zbierătură
zbierătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zbierătu
  • zbierătura
plural
  • zbierături
  • zbierăturile
genitiv-dativ singular
  • zbierături
  • zbierăturii
plural
  • zbierături
  • zbierăturilor
vocativ singular
plural

zbierătură

etimologie:

  • Zbiera + sufix -ătură.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM