ZAVISTUITOR, -OARE, zavistuitori, -oare, adj. (Înv.) Invidios, pizmaș; intrigant. [Pr.: -tu-i-] – Zavistui + suf. -tor.

zavistuitor, ~oare smf, a [At: CANTEMIR, HR. 138 / P: ~tu-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: zavistui + -tor] (Înv) 1-2 smf, a (Îrg) Invidios. 3-4 smf, a (Îrg) Gelos. 5-6 smf, a (Îrg) Dușmănos. 7-8 smf, a Intrigant. 9-10 smf, a (Îrg) Certăreț (1-2). 11-12 a (Îrg; acțiuni ale oamenilor) Zavistios (11-13).

zavistuitor, -oare adj. (înv.) Invidios, pizmaș, intrigant. Știi că e... zavistuitor în limba ta cea română (HEL.). • sil. -tu-i-. pl. -ori, -oare. /zavistui + - tor.

ZAVISTUITOR, -OARE, zavistuitori, -oare, adj. (Înv.) Invidios, pizmaș, intrigant. [Pr.: -tu-i-] – Zavistui + suf. -tor.

ZAVISTUITOR, -OARE, zavistuitori, -oare, adj. (Învechit) Zavistnic. Răutatea lumei zavistuitoare Ne-au supus fără dreptate la vecinica chinuire. CONACHI, P. 245.

ZAVISTUITOR, -OARE, zavistuitori, -oare, adj. (Înv.) Zavistnic. – Din zavistui + suf. -(i)tor.

ZAVISTUITOR s.m. (Mold., ȚR) Persoană care manifestă invidie, pizmă, răutate, gelozie. A: Sau singur [Simion] din capul său au scornit-o sau de la . . .zavistuitoriu . . . au aflat-o. CANTEMIR, HR. B: Căpitan zavistuit, de zavistuitoriu mai mult slăvit vine. FN. Etimologie: zavistui + suf. -tor. - Vezi și zavistie, zăvistios, zavistliv, zavistnic, zavistui. Cf. băsăos, zavistios, zavistliv, zavistnic.

zavistuitor (desp. -tu-i-) (înv.) adj. m., s. m., pl. zavistuitori; adj. f., s. f. sg. și pl. zavistuitoare

zavistuitor (-tu-i-) (înv.) adj. m., s. m., pl. zavistuitori; adj. f., s. f. sg. și pl. zavistuitoare

zavistuitor adj. m. (sil. -tu-i-), pl. zavistuitori; f. sg. și pl. zavistuitoare

ZAVISTUITOR adj. v. gelos, invidios, pizmaș, pizmuitor, ranchiunos.

ZAVISTUITOR adj., s. v. intrigant.

zavistuitor adj. v. GELOS. INVIDIOS. PIZMAȘ. PIZMUITOR. RANCHIUNOS.

zavistuitor adj., s. v. INTRIGANT.