13 definiții pentru intrigant (s.m.)
din care- explicative (7)
- ortografice (3)
- argou (1)
- sinonime (2)
Explicative DEX
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
INTRIGANT, -Ă, intriganți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care face sau bagă intrigi (1). – Din fr. intrigant.
INTRIGANT, -Ă, intriganți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care face sau bagă intrigi (1). – Din fr. intrigant.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
intrigant, ~ă smf, a [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 386 / Pl: ~nți, ~e / E: fr intrigant] 1-2 (Persoană) care face sau bagă intrigi (1) Si: (nob) intrigaș.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INTRIGANT, -Ă, intriganți, -te, s. m. și f. Persoană căreia îi place să facă intrigi (1), băgînd zîzanie între oameni. Acest intrigant face fel de fel de mișelii. CARAGIALE, O. III 14. Strivi acest furnicar de intriganți. NEGRUZZI, S. I 275. Curteni, adecă... intriganți, care știu pe monarh așa de bine a-l purta. BUDAI-DELEANU, Ț. 357. ◊ (Adjectival) Fals, intrigant, șiret, ar fi fost periculos dacă natura nu i-ar fi refuzat mijloacele intelectuale. BOLINTINEANU, O. 414. ♦ Tip de erou negativ într-o piesă de teatru. Intrigantul umblă ce umblă, patru acte d-a rîndul, dar în sfîrșit, în actul al cincilea, i se înfundă și lui. CARAGIALE, O. III 228.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INTRIGANT, -Ă s.m. și f. Cel care face intrigi (1). [Cf. fr. intrigant, it. intrigante].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INTRIGANT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care face intrigi (1). (< fr. intrigant)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
INTRIGANT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre persoane) Care face intrigi (pentru a-și atinge scopurile). /<fr. intrigant
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
intrigant m. cel ce face intrigi.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
intrigant adj. m., s. m., pl. intriganți; adj. f., s. f. intrigantă, pl. intrigante
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
intrigant adj. m., s. m., pl. intriganți; adj. f., s. f. intrigantă, pl. intrigante
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
intrigant s. m., adj. m., pl. intriganți; f. sg. intrigantă, pl. intrigante
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
INTRIGANT fitiligiu, manevrant, pastilar, sforar.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
Sinonime / cuvinte cu sensuri similare
INTRIGANT adj., s. (înv.) uneltitor, zavistios, zavistnic, zavistuitor, (fam. fig.) sforar.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
INTRIGANT adj., s. (înv.) uneltitor, zavistios, zavistnic, zavistuitor, (fam. fig.) sforar.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv masculin (M3) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
intrigant, intriganțisubstantiv masculin intrigantă, intrigantesubstantiv feminin
- sinonime: sforar uneltitor zavistios zavistnic zavistuitor
- Acest intrigant face fel de fel de mișelii. CARAGIALE, O. III 14. DLRLC
- Strivi acest furnicar de intriganți. NEGRUZZI, S. I 275. DLRLC
- Curteni, adecă... intriganți, care știu pe monarh așa de bine a-l purta. BUDAI-DELEANU, Ț. 357. DLRLC
- Fals, intrigant, șiret, ar fi fost periculos dacă natura nu i-ar fi refuzat mijloacele intelectuale. BOLINTINEANU, O. 414. DLRLC
- 1.1. Tip de erou negativ într-o piesă de teatru. DLRLC
- Intrigantul umblă ce umblă, patru acte d-a rîndul, dar în sfîrșit, în actul al cincilea, i se înfundă și lui. CARAGIALE, O. III 228. DLRLC
-
-
etimologie:
- intrigant DEX '09 DEX '98 DN