12 definiții pentru invidios (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INVIDIÓS, -OÁSĂ, invidioși, -oase, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care simte invidie, stăpânit de invidie, care trădează invidia; pizmaș. 2. S. m. și f. Om invidios (1). [Pr.: -di-os] – Din it. invidioso, lat. invidiosus.

INVIDIÓS, -OÁSĂ, invidioși, -oase, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care simte invidie, stăpânit de invidie, care trădează invidia; pizmaș. 2. S. m. și f. Om invidios (1). [Pr.: -di-os] – Din it. invidioso, lat. invidiosus.

invidios, ~oa [At: MACEDONSKI, O. I, 75 / P: ~di-os / Pl: ~oși, ~oase / E: it invidioso, lat invidiosus] 1-2 smf, a (Om) stăpânit de invidie. 3-4 a, av (Într-un mod) care trădează invidie.

INVIDIÓS, -OÁSĂ, invidioși, -oase, adj. (Uneori urmat de determinări introduse prin prep. «pe» sau «de», indicînd persoana sau lucrul invidiat) Care invidiază (pe cineva), stăpînit de invidie; pizmuitor. Înseși bordeiele, așa cum stau cu fața întoarsă spre munți, par ochii bulbucați ai unui animal apoplectic surprins și invidios de vastele siluete care se profilează în zare. BOGZA, C. O. 289. ◊ (Substantivat) Invidioșii, cu toate clevetirile lor, n-au putut nimic în contră-i. CARAGIALE, O. II 21. – Pronunțat: -di-os.

INVIDIÓS, -OÁSĂ adj. (adesea s.) Pizmaș; pizmuitor. [Pron. -di-os. / cf. lat. invidiosus].

INVIDIÓS, -OÁSĂ adj., s. m. f. plin de invidie; pizmaș. (< it. invidioso, lat. invidiosus)

INVIDIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) și substantival Care manifestă invidie; plin de invidie; pizmaș. [Sil. -di-os] /<lat. invidiosus

*invidiós, -oásă adj. (lat. invidiosus). Pizmaș, zavistnic, plin de invidie: un leneș invidios.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

invidiós (-di-os) adj. m., s. m., pl. invidióși; adj. f., s. f. invidioásă, pl. invidioáse

invidiós adj. m., s. m. (sil. -di-os), pl. invidióși; f. sg. invidioásă, pl. invidioáse


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INVIDIÓS adj. gelos, pizmaș, pizmuitor, ranchiunos, (pop. și fam.) ciudos, (reg.) zăcaș, (Transilv.) dicos, (înv.) pizmătar, pizmătareț, râvnitor, zavistios, zavistnic, zavistuitor, zuliar. (~ pe succesele altuia.)

INVIDIOS adj. gelos, pizmaș, pizmuitor, ranchiunos, (pop. și fam.) ciudos, (reg.) zăcaș, (Transilv.) dicos, (înv.) pizmătar, pizmătareț, rîvnitor, zavistios, zavistnic, zavistuitor, zuliar. (~ pe succesele altuia.)

Intrare: invidios (adj.)
invidios1 (adj.) adjectiv
  • silabație: -di-os info
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • invidios
  • invidiosul
  • invidiosu‑
  • invidioa
  • invidioasa
plural
  • invidioși
  • invidioșii
  • invidioase
  • invidioasele
genitiv-dativ singular
  • invidios
  • invidiosului
  • invidioase
  • invidioasei
plural
  • invidioși
  • invidioșilor
  • invidioase
  • invidioaselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

invidios (adj.)

  • 1. Care simte invidie, stăpânit de invidie, care trădează invidia.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: pizmaș (adj.) pizmuitor attach_file un exemplu
    exemple
    • Înseși bordeiele, așa cum stau cu fața întoarsă spre munți, par ochii bulbucați ai unui animal apoplectic surprins și invidios de vastele siluete care se profilează în zare. BOGZA, C. O. 289.
      surse: DLRLC

etimologie: