gelos, ~oasă [At: NEGRUZZI, S. II, 19 / V: (reg) jaluz / Pl: ~oși, ~oase / E: it geloso] 1-2 smf, a (Persoană) care ține mult la ceva și se teme să nu-l piardă. 3-4 smf, a (Om) care este cuprins de gelozie (1). 5 a (Îvr) Invidios.

GELOS, -OASĂ, geloși, -oase, adj. 1. Cuprins de gelozie; care manifestă gelozie. O zînă geloasă l-a prins la fund și nu i-a mai dat drumul! GALACTION, O. I 325. Nu, n-am fost nici o secundă gelos, deși am suferit atîta din cauza iubirii. CAMIL PETRESCU, U. N. 99. Care ține (prea) mult la ceva și se teme să nu-l piardă. Geloși... de libertățile și de bunurile lor, dacii, simțindu-se înfrînți, deteră înșiși foc la cetățile și la colibele lor. ODOBESCU, S. II 285. 2. (Rar) Invidios, pizmaș. Cămila mult geloasă văzînd un țap o dată Cu coarnele cum bate de cîni încungiurat A început în sine a blestema. NEGRUZZI, S. II 295.

GELOS, -OASĂ adj. 1. Stăpînit de gelozie; care manifestă gelozie. ♦ Care ține mult la ceva. 2. (Rar) Invidios, pizmaș. [< it. geloso].

GELOS, -OASĂ adj. 1. stăpânit de gelozie; care manifestă gelozie. 2. invidios. (< it. geloso)

GELOS ~oasă (~oși, ~oase) și substantival 1) (despre persoane sau despre manifestările lor) Care denotă gelozie; stăpânit de gelozie. 2) Care manifestă invidie; plin de invidie; invidios; pizmaș. /<it. geloso

gelos a. 1. care sufere de gelozie; 2. fig. care ține mult la ceva: gelos de stima colegilor săi.

*gelós, -oásă adj. (it. geloso, gelos; fr. jaloux. V. zelos). Care are gelozie. Fig. Foarte doritor, zelos: gelos de stima superiorilor luĭ.

jaluz, ~ă a, av vz gelos

gelos adj. m., pl. geloși; f. geloasă, pl. geloase

gelos adj. m., pl. geloși; f. geloasă, pl. geloase

gelos adj. m., pl. geloși; f. sg. geloasă, pl. geloase

gelos.

GELOS adj. 1. (rar) bănuitor, (pop.) temător, (înv.) zuliar. (Un soț ~.) 2. v. invidios.

GELOS adj. 1. (rar) bănuitor, (pop.) temător, (înv.) zuliar. (Un soț ~.) 2. invidios, pizmaș, pizmuitor, ranchiunos, (pop. și fam.) ciudos, (reg.) zăcaș, (Transilv.) dîcos, (înv.) pizmătar, pizmătareț, rîvnitor, zavistios, zavistnic, zavistuitor, zuliar. (Om ~ pe succesele altuia.)

gelos (geloasă), adj. – 1. Care suferă de gelozie. – 2. Invidios. It. geloso (sec. XIX), cf. zel. – Der. gelozie, s. f. (sentiment chinuitor că ființa iubită este necredincioasă; invidie); gelozi, vb. (a fi gelos), lipsește din dicționare, cu toate că este curent (apare la Bassarabescu). Eset dublet al lui jaluzea, s. f., din fr. jalousie, și ai lui jaluzie, s. f. (gelozie), înv., de la același cuvînt fr.