ZAVISTNIC, -Ă, zavistnici, -ce, adj. (Înv. și reg.) Invidios, pizmaș, intrigant, zavistuitor. [Var.: zavistic, -ă adj.] – Din sl. zavistĭnikŭ.

zavistnic, ~ă [At: VARLAAM, C. 362 / V: (înv) zavisnic, zavistic, ~tru², ~tuvnic, zăvisnic, zăv~ / Pl: ~ici, ~ice / E: vsl завистьникъ] 1-2 smf, a (îrg) Invidios. 3-4 smf, a (îrg) Gelos. 5-6 smf, a (îrg) Dușmănos. 7-8 smf, a Intrigant. 9-10 smf, a (îrg) Certăreț (1-2). 11-12 a (îrg; d. acțiuni ale oamenilor) Zavistios (11-13). ^[1] 14 smf (înv) Rival. 15 a (Reg) Care face șotii (1) Si: (reg) șotelnic.

zavistnic, -ă adj. (înv.) Care este invidios, pizmaș, intrigant; (înv.) zavistuitor. Vecinii mei sînt... niște bătrîni ursuzi și zavistnici (CAR.). • pl. -ci, -ce. și zavistic, -ă adj. /<slav. завнстьникъ.

ZAVISTNIC, -Ă, zavistnici, -ce, adj. (Înv.) Invidios, pizmaș, intrigant, zavistuitor. [Var.: zavistic, -ă adj.] – Din sl. zavistĩnikŭ.

ZAVISTNIC, -Ă, zavistnici, -e, adj. (Învechit și arhaizant) Invidios, pizmaș; intrigant. Vecinii mei sînt ca și el niște bătrîni ursuzi și zavistnici. CARAGIALE, P. 128. ◊ (Substantivat) Oare oamenii drepți, plini de bun simț, trebuie să asculte niște zavistnici? CONTEMPORANUL, II 323. ◊ (Fig.) Trotușul, ca tot ce este mare și frumos, are și el zavistnicii săi... Slănicul și Vălcica. NEGRUZZI, S. I 316. – Variantă: (învechit) zavistic, -ă (HOGAȘ, M. N. 143, NEGRUZZI, S II 210) adj.

ZAVISTNIC, -Ă, zavistnici, -ce, adj. (Înv. și arh.) Invidios, pizmaș; intrigant. [Var.: zavistic, -ă adj.] – Slav (v. sl. zavistĩnikŭ).

ZAVISTNIC ~că (~ci, ~ce) și substantival înv. 1) Care manifestă zavistie; pizmaș; invidios. 2) Care acționează cu zavistie; care face intrigi. /<sl. zavistinicu

ZAVISTNIC adj. și s.m. (Mold., ȚR, Trans. SE) (Om) zavistios. A: [Deșarta mărire] pre cei mai nesocotiți mînioși și zavistnici-i face. L SEC. XVII, 132^v. Zavistnicii lui... au slobodzit asupra lui dulăi flămîndzi. NCCD, 365; cf. VARLAAM; M. COSTIN; CANTEMIR, IST.; NECULCE. B: Diiavolul cel pizmuitoriu și zavistnicul binelui. PAN., 45^v. Să înceteaze uciderea cea zavistnică a necredinciosului. MINEIUL (1776); cf. L ante 1693, 209^v; LUMINA; ANTIM. C: Oamenii carii să nasc într-această planită sînt muncitori, lacomi, zavistnici, vicleani la vorbă. CAL. 1733, 5. Etimologie: sl. zavistinikŭ. Vezi și zavistie, zavistios, zavistliv, zavistui, zavistuitor. Cf. băsăos, zavistios, zavistliv, zavistuitor.

zavistnic a. invidios (CAR.). [Slav. ZAVISTĬNIKŬ].

zavís(t)nic, -ă adj. (vsl. zavistĭnikŭ). Invidios. – Și zavistos (Od.).

ZAVISTIC, -Ă adj. v. zavistnic.

zavisliv, ~ă a vz zavistliv

zavisnic, ~ă smf, a vz zavistnic

zavistic, ~ă smf, a vz zavistnic

zavistliv, ~ă a [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 93^v/12 / V: ~isliv / Pl: ~i, ~e / E: slv завистьливъ] (Înv; d. oameni) 1 Invidios. 2 Gelos (2). 3 Dușmănos. 4 Intrigant. 5 Certăreț (2).

zavistru² a vz zavistnic

zavistuvnic, ~ă a vz zavistnic

zăvisnic, ~ă a vz zavistnic

zăvistnic, ~ă a vz zavistnic

zavistic, -ă adj. v. zavistnic.

ZAVISTIC, -Ă, adj. v. zavistnic.

zavis(t)lív, -ă adj. (vsl. zavistĭlivŭ). Dos. Zavistnic.

zavistnic (înv., reg.) (desp. -vist-nic) adj. m., pl. zavistnici; f. zavistnică, pl. zavistnice

zavistnic (înv., reg.) (-vist-nic) adj. m., pl. zavistnici; f. zavistnică, pl. zavistnice

zavistnic adj. m. (sil. mf.-vist-), pl. zavistnici; f. sg. zavistnică, pl. zavistnice

ZAVISTNIC adj., s. v. intrigant.

ZAVISTNIC adj. v. gelos, invidios, pizmaș, pizmuitor, ranchiunos.

zavistnic adj., s. v. INTRIGANT.

zavistnic adj. v. GELOS. INVIDIOS. PIZMAȘ. PIZMUITOR. RANCHIUNOS.