2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

zavistliv, ~ă a [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 93v/12 / V: ~isliv / Pl: ~i, ~e / E: slv завистьливъ] (Înv; d. oameni) 1 Invidios. 2 Gelos (2). 3 Dușmănos. 4 Intrigant. 5 Certăreț (2).

ZAVISTLIV adj. (Mold.) Zavistios. Un călugăr... om zavistliv pururea făcîndu-i scîrbă [sfîntei] și ocărînd-o. DOSOFTEI, VS. Cine n-are gînd ca acesta dătătoriu și iubitoriu de cuconi, acela nu-i om bun, ce-i zavisliv. DOSOFTEI, VS. Variante: zavisliv (DOSOFTEI, VS). Etimologie: sl. zavistĭlivŭ. Vezi și zavistie, zavistios, zavistnic, zavistui, zavistuitor. Cf. băsăos, zavistios, zavistnic, zavistuitor.

zavis(t)lív, -ă adj. (vsl. zavistĭlivŭ). Dos. Zavistnic.

ZAVISTÍC, -Ă adj. v. zavistnic.

ZAVÍSTNIC, -Ă, zavistnici, -ce, adj. (Înv. și reg.) Invidios, pizmaș, intrigant, zavistuitor. [Var.: zavístic, -ă adj.] – Din sl. zavistĭnikŭ.

zavísnic, ~ă smf, a vz zavistnic

zavístic, ~ă smf, a vz zavistnic

zavistnic, ~ă [At: VARLAAM, C. 362 / V: (înv) zavisnic, zavistic, ~tru2, ~tuvnic, zăvisnic, zăv~ / Pl: ~ici, ~ice / E: vsl завистьникъ] 1-2 smf, a (îrg) Invidios. 3-4 smf, a (îrg) Gelos. 5-6 smf, a (îrg) Dușmănos. 7-8 smf, a Intrigant. 9-10 smf, a (îrg) Certăreț (1-2). 11-12 a (îrg; d. acțiuni ale oamenilor) Zavistios (11-13). [1] 14 smf (înv) Rival. 15 a (Reg) Care face șotii (1) Si: (reg) șotelnic.

  1. Numerotare greșită a sensurilor – lipsește sensul 13. — Ladislau Strifler

zavistnic, -ă adj. (înv.) Care este invidios, pizmaș, intrigant; (înv.) zavistuitor. Vecinii mei sînt... niște bătrîni ursuzi și zavistnici (CAR.). • pl. -ci, -ce. și zavistic, -ă adj. /<slav. завнстьникъ.

ZAVÍSTIC, -Ă, adj. v. zavistnic.

ZAVÍSTNIC, -Ă, zavistnici, -ce, adj. (Înv.) Invidios, pizmaș, intrigant, zavistuitor. [Var.: zavístic, -ă adj.] – Din sl. zavistĩnikŭ.

ZAVÍSTIC, -Ă adj. v. zavistnic.

ZAVÍSTIC, -Ă adj. v. zavistnic.

ZAVÍSTNIC, -Ă, zavistnici, -e, adj. (Învechit și arhaizant) Invidios, pizmaș; intrigant. Vecinii mei sînt ca și el niște bătrîni ursuzi și zavistnici. CARAGIALE, P. 128. ◊ (Substantivat) Oare oamenii drepți, plini de bun simț, trebuie să asculte niște zavistnici? CONTEMPORANUL, II 323. ◊ (Fig.) Trotușul, ca tot ce este mare și frumos, are și el zavistnicii săi... Slănicul și Vălcica. NEGRUZZI, S. I 316. – Variantă: (învechit) zavístic, -ă (HOGAȘ, M. N. 143, NEGRUZZI, S II 210) adj.

ZAVÍSTNIC, -Ă, zavistnici, -ce, adj. (Înv. și arh.) Invidios, pizmaș; intrigant. [Var.: zavístic, -ă adj.] – Slav (v. sl. zavistĩnikŭ).

ZAVÍSTNIC ~că (~ci, ~ce) și substantival înv. 1) Care manifestă zavistie; pizmaș; invidios. 2) Care acționează cu zavistie; care face intrigi. /<sl. zavistinicu

ZAVISTNIC adj. și s.m. (Mold., ȚR, Trans. SE) (Om) zavistios. A: [Deșarta mărire] pre cei mai nesocotiți mînioși și zavistnici-i face. L SEC. XVII, 132v. Zavistnicii lui... au slobodzit asupra lui dulăi flămîndzi. NCCD, 365; cf. VARLAAM; M. COSTIN; CANTEMIR, IST.; NECULCE. B: Diiavolul cel pizmuitoriu și zavistnicul binelui. PAN., 45v. Să înceteaze uciderea cea zavistnică a necredinciosului. MINEIUL (1776); cf. L ante 1693, 209v; LUMINA; ANTIM. C: Oamenii carii să nasc într-această planită sînt muncitori, lacomi, zavistnici, vicleani la vorbă. CAL. 1733, 5. Etimologie: sl. zavistinikŭ. Vezi și zavistie, zavistios, zavistliv, zavistui, zavistuitor. Cf. băsăos, zavistios, zavistliv, zavistuitor.

zavistnic a. invidios (CAR.). [Slav. ZAVISTĬNIKŬ].

zavís(t)nic, -ă adj. (vsl. zavistĭnikŭ). Invidios. – Și zavistos (Od.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zavístnic (înv., reg.) (-vist-nic) adj. m., pl. zavístnici; f. zavístnică, pl. zavístnice

arată toate definițiile

Intrare: zavistliv
zavistliv
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: zavistnic
zavistnic adjectiv
  • silabație: za-vist-nic info
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zavistnic
  • zavistnicul
  • zavistnicu‑
  • zavistnică
  • zavistnica
plural
  • zavistnici
  • zavistnicii
  • zavistnice
  • zavistnicele
genitiv-dativ singular
  • zavistnic
  • zavistnicului
  • zavistnice
  • zavistnicei
plural
  • zavistnici
  • zavistnicilor
  • zavistnice
  • zavistnicelor
vocativ singular
plural
zavistic adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zavistic
  • zavisticul
  • zavisticu‑
  • zavistică
  • zavistica
plural
  • zavistici
  • zavisticii
  • zavistice
  • zavisticele
genitiv-dativ singular
  • zavistic
  • zavisticului
  • zavistice
  • zavisticei
plural
  • zavistici
  • zavisticilor
  • zavistice
  • zavisticelor
vocativ singular
plural
zavisnic adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zavisnic
  • zavisnicul
  • zavisnicu‑
  • zavisnică
  • zavisnica
plural
  • zavisnici
  • zavisnicii
  • zavisnice
  • zavisnicele
genitiv-dativ singular
  • zavisnic
  • zavisnicului
  • zavisnice
  • zavisnicei
plural
  • zavisnici
  • zavisnicilor
  • zavisnice
  • zavisnicelor
vocativ singular
plural
zavisliv adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zavisliv
  • zavislivul
  • zavislivu‑
  • zavisli
  • zavisliva
plural
  • zavislivi
  • zavislivii
  • zavislive
  • zavislivele
genitiv-dativ singular
  • zavisliv
  • zavislivului
  • zavislive
  • zavislivei
plural
  • zavislivi
  • zavislivilor
  • zavislive
  • zavislivelor
vocativ singular
plural
zavistliv adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zavistliv
  • zavistlivul
  • zavistlivu‑
  • zavistli
  • zavistliva
plural
  • zavistlivi
  • zavistlivii
  • zavistlive
  • zavistlivele
genitiv-dativ singular
  • zavistliv
  • zavistlivului
  • zavistlive
  • zavistlivei
plural
  • zavistlivi
  • zavistlivilor
  • zavistlive
  • zavistlivelor
vocativ singular
plural
zavistos adjectiv
adjectiv (A51)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zavistos
  • zavistosul
  • zavistosu‑
  • zavistoa
  • zavistoasa
plural
  • zavistoși
  • zavistoșii
  • zavistoase
  • zavistoasele
genitiv-dativ singular
  • zavistos
  • zavistosului
  • zavistoase
  • zavistoasei
plural
  • zavistoși
  • zavistoșilor
  • zavistoase
  • zavistoaselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zavistnic zavistic zavisnic zavisliv zavistliv zavistos

etimologie: