2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZAVISTIÍ vb. IV v. zavistui.

ZAVISTUÍ, zavistuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A invidia, a pizmui. ♦ Intranz. A face sau a băga intrigi. [Var.: zavistií vb. IV] – Din sl. zavistvovati.

ZAVISTUÍ, zavistuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A invidia, a pizmui. ♦ Intranz. A face sau a băga intrigi. [Var.: zavistií vb. IV] – Din sl. zavistvovati.

zavistui [At: PO 99/25 / V: ~ti, ~tii, zăv~ / Pzi: ~esc / E: zavistie + -ui] 1 vt (îrg; fșa) A invidia. 2 vt (îrg; fșa) A urî. 3-4 vti (înv) A unelti. 5-6 vtr (Pex) A (se) compromite (1-2).

zavistui vb. IV. (înv.) 1 tr. A invidia, a pizmui; a urî. Toată Italia... zavistuiește pe acești padoveni (C. NEGR). 2 intr. A unelti. Acel care nu face alta decît să samene ura și vrajba, zavistuind și calomniind, nu este bun român (GHICA). • prez.ind. -iesc. și zavistii vb. IV. /<zavistie + -ui.$

ZAVISTUÍ, zavistuiesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A invidia, a pizmui. Cînd cineva înaintează, cînd se ridică mai presus de alții... mii de oameni îl zavistuiesc. CONTEMPORANUL, II 323. ◊ Intranz. A face intrigi. Acel care nu face alta decît să samene ura și vrajba, zavistuind și calomniind, nu este bun romîn. GHICA, S. 201. – Variantă: zavistií (DELAVRANCEA, H. T. 8) vb. IV.

ZAVISTIÍ vb. IV. v. zavistui.

ZAVISTUÍ, zavistuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A invidia, a pizmui. ♦ Intranz. A face intrigi. [Var.: zavistií vb. IV] – Slav (v. sl. zavistvovati).

A ZAVISTUÍ ~iésc înv. 1. tranz. A trata cu zavistie; a invidia; a pizmui. 2. intranz. A face intrigi; a pune la cale o intrigă. /<sl. zavistovati

ZAVISTUI vb. (Mold.; ȚR) A invidia, a pizmui. A: Mulți zavistuiescu porecla lui Alexandru, căci-i dzic Marele. NCCD, 237. Cei mai mari boieri au zavistuit tătîne-meu. H 1771, 85v; cf. VARLAAM; CANTEMIR, IST.; NCL I, 11; NCCD, 327; MOL. 1754-1762, 23r; H 17791, 86r, 155v. B: Zavistuiră pre dînsul filistinii. BIBLIA (1688). Nu să cuvine să cerci altă răsplătire împrotiva celuia ce te zavistuiaște. ANTIM. ♦ A face intrigi. B: Pentru care zavistuind, jidovii îl omorîră. MINEIUL (1776); cf. FN. A urî, a detesta. A: Iară eu, așea să mă iubască cela ce iaste să mă giudece, că cu cît vă zavistuiaște viața cea desfrînată, cu atîta mi-i milă de sufletul vostru cel supus păcatului. NCCD. 309. Etimologie: sl. zavistvovati. Vezi și zavistie, zavistios, zavistliv, zavistnic, zavistuitor. Cf. a l e n u i, b ă n u i2 (2), r î v n i (1).

zavistuĭésc v. tr. (d. zavistie). Rar. Invidiez. – La Delv. -tiésc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zavistuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zavistuiésc, imperf. 3 sg. zavistuiá conj. prez. 3 să zavistuiáscă

zavistuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zavistuiésc, imperf. 3 sg. zavistuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. zavistuiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZAVISTUÍ vb. v. complota, conjura, conspira, invidia, jindui, lăcomi, pizmui, râvni, unelti.

zavistui vb. v. COMPLOTA. CONJURA. CONSPIRA. INVIDIA. JINDUI. LĂCOMI. PIZMUI. RÎVNI. UNELTI.

Intrare: zavistit
zavistit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zavistit
  • zavistitul
  • zavistitu‑
  • zavisti
  • zavistita
plural
  • zavistiți
  • zavistiții
  • zavistite
  • zavistitele
genitiv-dativ singular
  • zavistit
  • zavistitului
  • zavistite
  • zavistitei
plural
  • zavistiți
  • zavistiților
  • zavistite
  • zavistitelor
vocativ singular
plural
Intrare: zavistui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zavistui
  • zavistuire
  • zavistuit
  • zavistuitu‑
  • zavistuind
  • zavistuindu‑
singular plural
  • zavistuiește
  • zavistuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zavistuiesc
(să)
  • zavistuiesc
  • zavistuiam
  • zavistuii
  • zavistuisem
a II-a (tu)
  • zavistuiești
(să)
  • zavistuiești
  • zavistuiai
  • zavistuiși
  • zavistuiseși
a III-a (el, ea)
  • zavistuiește
(să)
  • zavistuiască
  • zavistuia
  • zavistui
  • zavistuise
plural I (noi)
  • zavistuim
(să)
  • zavistuim
  • zavistuiam
  • zavistuirăm
  • zavistuiserăm
  • zavistuisem
a II-a (voi)
  • zavistuiți
(să)
  • zavistuiți
  • zavistuiați
  • zavistuirăți
  • zavistuiserăți
  • zavistuiseți
a III-a (ei, ele)
  • zavistuiesc
(să)
  • zavistuiască
  • zavistuiau
  • zavistui
  • zavistuiseră
verb (VT409)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zavistii
  • zavistiire
  • zavistiit
  • zavistiitu‑
  • zavistiind
  • zavistiindu‑
singular plural
  • zavistiește
  • zavistiiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zavistiesc
(să)
  • zavistiesc
  • zavistiam
  • zavistiii
  • zavistiisem
a II-a (tu)
  • zavistiești
(să)
  • zavistiești
  • zavistiai
  • zavistiiși
  • zavistiiseși
a III-a (el, ea)
  • zavistiește
(să)
  • zavistiască
  • zavistia
  • zavistii
  • zavistiise
plural I (noi)
  • zavistiim
(să)
  • zavistiim
  • zavistiam
  • zavistiirăm
  • zavistiiserăm
  • zavistiisem
a II-a (voi)
  • zavistiiți
(să)
  • zavistiiți
  • zavistiați
  • zavistiirăți
  • zavistiiserăți
  • zavistiiseți
a III-a (ei, ele)
  • zavistiesc
(să)
  • zavistiască
  • zavistiau
  • zavistii
  • zavistiiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zavisti
  • zavistire
  • zavistit
  • zavistitu‑
  • zavistind
  • zavistindu‑
singular plural
  • zavistește
  • zavistiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zavistesc
(să)
  • zavistesc
  • zavisteam
  • zavistii
  • zavistisem
a II-a (tu)
  • zavistești
(să)
  • zavistești
  • zavisteai
  • zavistiși
  • zavistiseși
a III-a (el, ea)
  • zavistește
(să)
  • zavistească
  • zavistea
  • zavisti
  • zavistise
plural I (noi)
  • zavistim
(să)
  • zavistim
  • zavisteam
  • zavistirăm
  • zavistiserăm
  • zavistisem
a II-a (voi)
  • zavistiți
(să)
  • zavistiți
  • zavisteați
  • zavistirăți
  • zavistiserăți
  • zavistiseți
a III-a (ei, ele)
  • zavistesc
(să)
  • zavistească
  • zavisteau
  • zavisti
  • zavistiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zavistui zavistii zavisti

etimologie: