15 definiții pentru zavistui zavistii zavisti


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZAVISTUÍ, zavistuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A invidia, a pizmui. ♦ Intranz. A face sau a băga intrigi. [Var.: zavistií vb. IV] – Din sl. zavistvovati.

ZAVISTUÍ, zavistuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A invidia, a pizmui. ♦ Intranz. A face sau a băga intrigi. [Var.: zavistií vb. IV] – Din sl. zavistvovati.

zavistui [At: PO 99/25 / V: ~ti, ~tii, zăv~ / Pzi: ~esc / E: zavistie + -ui] 1 vt (îrg; fșa) A invidia. 2 vt (îrg; fșa) A urî. 3-4 vti (înv) A unelti. 5-6 vtr (Pex) A (se) compromite (1-2).

ZAVISTUÍ, zavistuiesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A invidia, a pizmui. Cînd cineva înaintează, cînd se ridică mai presus de alții... mii de oameni îl zavistuiesc. CONTEMPORANUL, II 323. ◊ Intranz. A face intrigi. Acel care nu face alta decît să samene ura și vrajba, zavistuind și calomniind, nu este bun romîn. GHICA, S. 201. – Variantă: zavistií (DELAVRANCEA, H. T. 8) vb. IV.

ZAVISTUÍ, zavistuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A invidia, a pizmui. ♦ Intranz. A face intrigi. [Var.: zavistií vb. IV] – Slav (v. sl. zavistvovati).

A ZAVISTUÍ ~iésc înv. 1. tranz. A trata cu zavistie; a invidia; a pizmui. 2. intranz. A face intrigi; a pune la cale o intrigă. /<sl. zavistovati

ZAVISTIÍ vb. IV v. zavistui.

ZAVISTIÍ vb. IV v. zavistui.

ZAVISTIÍ vb. IV v. zavistui.

ZAVISTIÍ vb. IV. v. zavistui.

zavistuĭésc v. tr. (d. zavistie). Rar. Invidiez. – La Delv. -tiésc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zavistuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zavistuiésc, imperf. 3 sg. zavistuiá conj. prez. 3 să zavistuiáscă

zavistuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zavistuiésc, imperf. 3 sg. zavistuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. zavistuiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZAVISTUÍ vb. v. complota, conjura, conspira, invidia, jindui, lăcomi, pizmui, râvni, unelti.

zavistui vb. v. COMPLOTA. CONJURA. CONSPIRA. INVIDIA. JINDUI. LĂCOMI. PIZMUI. RÎVNI. UNELTI.

Intrare: zavistui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zavistui
  • zavistuire
  • zavistuit
  • zavistuitu‑
  • zavistuind
  • zavistuindu‑
singular plural
  • zavistuiește
  • zavistuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zavistuiesc
(să)
  • zavistuiesc
  • zavistuiam
  • zavistuii
  • zavistuisem
a II-a (tu)
  • zavistuiești
(să)
  • zavistuiești
  • zavistuiai
  • zavistuiși
  • zavistuiseși
a III-a (el, ea)
  • zavistuiește
(să)
  • zavistuiască
  • zavistuia
  • zavistui
  • zavistuise
plural I (noi)
  • zavistuim
(să)
  • zavistuim
  • zavistuiam
  • zavistuirăm
  • zavistuiserăm
  • zavistuisem
a II-a (voi)
  • zavistuiți
(să)
  • zavistuiți
  • zavistuiați
  • zavistuirăți
  • zavistuiserăți
  • zavistuiseți
a III-a (ei, ele)
  • zavistuiesc
(să)
  • zavistuiască
  • zavistuiau
  • zavistui
  • zavistuiseră
verb (VT409)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zavistii
  • zavistiire
  • zavistiit
  • zavistiitu‑
  • zavistiind
  • zavistiindu‑
singular plural
  • zavistiește
  • zavistiiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zavistiesc
(să)
  • zavistiesc
  • zavistiam
  • zavistiii
  • zavistiisem
a II-a (tu)
  • zavistiești
(să)
  • zavistiești
  • zavistiai
  • zavistiiși
  • zavistiiseși
a III-a (el, ea)
  • zavistiește
(să)
  • zavistiască
  • zavistia
  • zavistii
  • zavistiise
plural I (noi)
  • zavistiim
(să)
  • zavistiim
  • zavistiam
  • zavistiirăm
  • zavistiiserăm
  • zavistiisem
a II-a (voi)
  • zavistiiți
(să)
  • zavistiiți
  • zavistiați
  • zavistiirăți
  • zavistiiserăți
  • zavistiiseți
a III-a (ei, ele)
  • zavistiesc
(să)
  • zavistiască
  • zavistiau
  • zavistii
  • zavistiiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zavisti
  • zavistire
  • zavistit
  • zavistitu‑
  • zavistind
  • zavistindu‑
singular plural
  • zavistește
  • zavistiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zavistesc
(să)
  • zavistesc
  • zavisteam
  • zavistii
  • zavistisem
a II-a (tu)
  • zavistești
(să)
  • zavistești
  • zavisteai
  • zavistiși
  • zavistiseși
a III-a (el, ea)
  • zavistește
(să)
  • zavistească
  • zavistea
  • zavisti
  • zavistise
plural I (noi)
  • zavistim
(să)
  • zavistim
  • zavisteam
  • zavistirăm
  • zavistiserăm
  • zavistisem
a II-a (voi)
  • zavistiți
(să)
  • zavistiți
  • zavisteați
  • zavistirăți
  • zavistiserăți
  • zavistiseți
a III-a (ei, ele)
  • zavistesc
(să)
  • zavistească
  • zavisteau
  • zavisti
  • zavistiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zavistui zavistii zavisti

etimologie: