19 definiții pentru zavistie zavist zavistu zavistru


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZAVÍSTIE, zavistii, s. f. (Înv. și pop.) Invidie, pizmă, gelozie; ură, dușmănie, zavistnicie. ♦ Intrigă, pâră. ♦ Discordie, gâlceavă, ceartă. – Din sl. zavistĭ.

zavístie sf [At: COD. VOR2 72v/13 / P: ~ti-e / V: (îvp) zavíst, ~tru, ~tu sn (Pl: zavísture) / Pl: ~ii / E: slv зависть] 1 (Îvp) Invidie. 2 (Îvp) Gelozie (1). 3 (Îvp) Ură. 4 (Îvp) Intrigă. 5 (Îvp; pex) Uneltire. 6 (Îvp) Ceartă (1). 7 (Îvp; pex) Discordie (1). 8 (Reg; mpl) Poznă.

zavistie s.f (înv.) 1 Invidie, pizmă; gelozie; ură, dușmănie; (înv.) zavistnicie. Nu știu ce este zavistia și ochiul poftitor la norocul vecinului (GAL.). ♦ Intrigă; ext. uneltire. Boierii de toate părțile umblau cu zavistii (ODOB.). 2 Discordie, gîlceavă, ceartă. Nu dădea prea multă luare-aminte zavistiilor satului (GAL.). • pl. -ii. g.-d. -iei. /<slav. завнсть.

ZAVÍSTIE, zavistii, s. f. (Înv.) Invidie, pizmă, gelozie; ură, dușmănie, zavistnicie. ◊ Intrigă, pâră. ◊ Discordie, gâlceavă, ceartă. – Din sl. zavistĩ.

ZAVÍSTIE, zavistii, s. f. (Învechit și arhaizant) Invidie, pizmă, gelozie; ură, dușmănie. Vremea trece și zavistia se adîncește în sufletul omului ca o drojdie înveninată. SADOVEANU, F. J. 530. Dezbracă-te degrabă de orice deșertăciuni, Mîndrii, cruzimi, zavistii, mînii, bîrfiri, minciuni. MACEDONSKI, O. I 167. Domnii și boierii neamurilor ziseră între dînșii... să ridicăm stăvili, să semănăm zavistia și ura... ca astfel să întindem domnirea și puterea noastră. RUSSO, O. 30. ◊ (Personificat) La Constantinopol, zavistia curtezanilor aruncă vina asupra lui Gherontios. ODOBESCU, S. III 636. Zavistia semăna sămînța gîlcevelor. RUSSO, O. 36. ♦ (Mai ales la pl.) Intrigă, pîră. Nu dădea prea multă luare-aminte zavistiilor satului. GALACTION, O. I 144. ◊ (Personificat) Zavistia cu aripi de libelulă zburase de la ureche la ureche. GALACTION, O. I 142.

ZAVÍSTIE, zavistii, s. f. (Înv. și arh.) Invidie, pizmă, gelozie; ură, dușmănie. ♦ Intrigă, pâră. ♦ Discordie, gâlceavă. – Slav (v. sl. zavistĩ).

ZAVÍSTIE ~i f. înv. 1) Sentiment de nemulțumire egoistă provocat de situația în societate sau de realizările cuiva; invidie; pizmă. 2) Atitudine dușmănoasă; dușmănie; ură; vrăjmășie; ostilitate. [G.-D. zavistiei; Sil. -ti-e] /<sl. zavistije

ZAVISTIE s.f. (Mold., ȚR, Trans. S) Invidie, pizmă, gelozie; ură, dușmănie. A: Din lăcomie zavistiia să naște. CD 1698, 6v (marg.). Cain, feciorul lui Adam, pentru zavistie și răutatea sa den fire, au ucis pre Avel, frate-său. NCL I, 11. Zavistiia să va usca. și să va stinge de flăcăraia dragostii vecinului. ÎP, 60r. De zavistie s-au aprinsu cu mare mînie. H 17791, 147r; cf. DOSOFTEI, VS; CD 1698, 7r (marg.); L SEC. XVII, 12v, 139r; CI, 95, 101; NCL I, 40; MOL. 1754-1762, 21v-22r; BUCVAR 1755, 25r; H 1771, 86r; BUCOAVNĂ 1775, 50r; H 1778, 117v; H 17791, 86r, 156v. ◊ Fig. Zavistiia este jiganie cu multe capete și cu toatele înghit pizmă. CANTEMIR, IST. B: Pentru zavistia stăpînitorilor celor tirani să chemași ei feciori de domn cu alt nume. BIBLIA (1688); cf. L ante 1693, 34r, 220r. ◊ Fig. Ținem balaurul cel cu 7 capete, zavistiia, încuibat în inimile noastre. ANTIM. Văzîndu-te zavistiia că petreci viata bine, s-au aprins și au rădicat asuprata mulțime de supărări. M 1779 febr., 46r, col. I. C: Priimit cu cuget neatins de arăpile zavistiei. EG, 8. Pentru zavistie scrie. FL. D SEC. XVIII1, 79r; cf. EG, 102; FL. D SEC. XVIII1, 83v. ♦ Intrigă, uneltire, pîră. A: Atîta zavistie lucrul au ațițat. URECHE. ♦ Ceartă, discordie; gîlceavă. A: Era în zavistia celor de casă. URECHE. B: O logodnă să trăctăluiaște, dacă zavistia o turbură. FN. C: Toate faceți fără zavistii și fără îndoituri. N TEST. (1648). Etimologie: sl. zavistije. Vezi și zavistios, zavistliv, zavistnic, zavistui, zavistuitor. Cf. alean (2), a l e n i e, a l e n ș i g (2), b ă s ă u (2), m ă r a z , r î v n i r e; c a l a b a l î c, dihonie, hăbrușag, învălușag, potcă, prigoană, vălășag, zarvă, zăhăială.

zavistie f. invidie: boierii umblau cu zavistii OD. [Slav. ZAVISTIÌE].

zavistíe f. (vsl. zavistiĭe, zavistĭ, zavida, d. za-vidĭeti, a invidia, vidĭeti, a vedea, ca lat. in-vidére, a invidia, d. vidére, a vedea). Rar azĭ. Ură, pizmă, invidie. – Vechĭ zavíst, pl. urĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zavístie (înv., reg.) (-ti-e) s. f., art. zavístia (-ti-a), g.-d. art. zavístiei; pl. zavístii, art. zavístiile (-ti-i-)

zavístie s. f. (sil. -ti-e), art. zavístia (sil. -ti-a), g.-d. art. zavístiei; pl. zavístii, art. zavístiile (sil. -ti-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZAVÍSTIE s. v. animozitate, ceartă, ciudă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, gelozie, gâlceavă, intrigă, invidie, învrăjbire, litigiu, mașinație, necaz, neînțelegere, pică, pizmă, pornire, ranchiună, uneltire, vrajbă, zâzanie.

zavistie s. v. ANIMOZITATE. CEARTĂ. CIUDĂ. CONFLICT. DEZACORD. DEZBINARE. DIFEREND. DISCORDIE. DISCUȚIE. DISENSIUNE. DISPUTĂ. DIVERGENȚĂ. GELOZIE. GÎLCEAVĂ. INTRIGĂ. INVIDIE. ÎNVRĂJBIRE. LITIGIU. MAȘINAȚIE. NECAZ. NEÎNȚELEGERE. PICĂ. PIZMĂ. PORNIRE. RANCHIUNĂ. UNELTIRE. VRAJBĂ. ZÎZANIE.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

zavístie (-ii), s. f.1. Invidie, pizmă, reavoință. – 2. Intrigă. Sl. zavistije (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 471; Conev 100). – Der. zavistios, adj. (invidios; intrigant); zavistnic, adj. (invidios; intrigant), din sl. zavistĭnikŭ; zavistnicie, s. f. (înv., invidie); zavistui (var. zavistii), vb. (a invidia; a pizmui, a urî), cf. sl. zavistvovati.

Intrare: zavistie
  • silabație: -ti-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zavistie
  • zavistia
plural
  • zavistii
  • zavistiile
genitiv-dativ singular
  • zavistii
  • zavistiei
plural
  • zavistii
  • zavistiilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zavist
  • zavistul
  • zavistu‑
plural
  • zavisturi
  • zavisturile
genitiv-dativ singular
  • zavist
  • zavistului
plural
  • zavisturi
  • zavisturilor
vocativ singular
plural
zavistu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zavistru (s.n.)
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zavistie zavist zavistu zavistru

etimologie: