zavistie s.f (înv.) 1 Invidie, pizmă; gelozie; ură, dușmănie; (înv.) zavistnicie. Nu știu ce este zavistia și ochiul poftitor la norocul vecinului (GAL.). ♦ Intrigă; ext. uneltire. Boierii de toate părțile umblau cu zavistii (ODOB.). 2 Discordie, gîlceavă, ceartă. Nu dădea prea multă luare-aminte zavistiilor satului (GAL.). • pl. -ii. g.-d. -iei. /<slav. завнсть.