3 intrări

47 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZÁRE, zări, s. f. 1. Partea cerului sau a pământului pe care o mărginește linia orizontului; orizont. ◊ Loc. adv. În zare sau (rar) în zări = la orizont; p. ext. departe. Din zări = din depărtări. ♦ (La pl.) Văzduh. 2. Lumină care se împrăștie în jurul unei surse luminoase; rază. 3. Expr. A se uita (sau a privi) în zare la ceva = a privi un obiect (transparent) așezându-l în dreptul unei surse de lumină pentru a-l vedea mai bine. (O) zare de... = o cantitate mică de... ♦ Zori de ziuă, zorii zilei. 3. Culme, creastă, coamă, vârf. – Din sl. zarja.

zare sf [At: CORESI, EV 440 / V: (rar) ~ră3 / Pl: zări și (reg) ~ / E: vsl заріа] 1 (Îvp; adesea urmat de determinări care arată felul) Rază (1). 2-3 (Rar; îlav) Cale de o ~ Pe (sau la) o distanță mare. 4 (Îe) A se uita (sau a privi) în ~ (la ceva) A privi un obiect (transparent) așezându-l în dreptul unei surse de lumină, pentru a-l vedea mai bine. 5 (Pop; îe) (O) ~ de... O cantitate mică de... 6 (Îlav; îcn) ~ de... (sau de ~) Deloc. 7 (Pan) Privire (1). 8 (Pop; pex) Răsărit. 9 (Pop) Orizont (1). 10 (Îlav) În ~ (sau, rar, lpl zări) La orizont (1). 11-12 (Pex; îal) Departe (1-2). 13 (Îlav) În ~a zărilor (sau zărilor zării, zări de zări) Foarte departe. 14 (Îlav) Din ~a (depărtată) (sau zări) Din depărtări. 15 (Pex; lpl) Văzduh. 16 (Îs) Patru zări Cele patru puncte cardinale. 17 (Înv) Margine. 18 (Îvp) Culme (1). 19 (Înv) Vedenie. 20 (Bot; înv; îc) Zara-soarelui Floarea-soarelui (Helianthus annus).

zare s.f. 1 Partea cerului sau a pămîntului pe care o mărginește linia orizontului; orizont. Nestatornica zare a nemărginitei cîmpii (ODOB.). ◊ Loc.adv. În zare (sau zări) = la orizont; ext. departe. Ce priveam atunci în zare? (CON.). Din zări (sau zare) = din depărtări. Oamenii... se ivesc, pe fondul albastru al munților din zare (BOGZA). ♦ (la pl.) Văzduh; cer. Zările erau învăluite de ceața... primăverilor prielnice (SADOV.). ◊ Fig. În zarea anilor, pîlpîie luceafărul dezlegării și al biruinței tale (GAL.). ♦ (fam.; determ. prin „patru”) Cele patru puncte cardinale. Caravanele au pornit în patru zări după material (SADOV.). ♦ Margine, limită. În zarea Iașilor se găsește o localitate care se cheamă Bîrnova (SADOV.). 2 (înv., pop.; adesea urmat de determ. care arată felul) Lumină care se împrăștie în jurul unei surse luminoase; rază. În zarea lumînării chipul lui se deslușea energic (GAL.). ◊ Loc.adv. (în constr. neg.) Zare de... = deloc; nici urmă de... Zare destea nu se vedea deasupra noastră (VLAH.). ◊ Expr. A se uita (sau a privi) în zare la ceva = a privi un obiect (transparent) așezîndu-l în dreptul unei surse de lumină pentru a-l vedea mai bine. Se uită în zare la culoarea de chihlimbar (CE. PETR.). (O) zare de... = o cantitate mică de... ◊ Fig. Anii aceștia de osteniri fără zare (BLA.). ♦ Analog. Privire. Aștept să îmi apună ziua și zarea mea pleoapa să-și închidă (BLA.). ♦ (pop.) Zori de ziuă, zorii zilei. De ce să cadă crinul în zarea dimineții? (ALECS.). 3 (înv., pop.) Culme, creastă, coamă. Pe deal stă zarea de brînduși albită (VLAH.). • pl. zări. /<sl. veche зарю.

ZÁRE, zări, s. f. 1. Partea cerului sau a pământului pe care o mărginește linia orizontului; orizont. ◊ Loc. adv. În zare sau (rar) În zări = la orizont; p. ext. departe. Din zări = din depărtări. ♦ (La pl.) Văzduh. 2. Lumină care se împrăștie în jurul unei surse luminoase; rază. ♦ Expr. A se uita (sau a privi) în zare la ceva = a privi un obiect (transparent) așezându-l în dreptul unei surse de lumină pentru a-l vedea mai bine. (O) zare de... = o cantitate mică de...** Zori de ziuă, zorii zilei, 3. Culme, creastă, coamă, vârf. – Din sl. zarja.

ZÁRE, zări, s. f. 1. Partea cerului sau a pămîntului pe care o mărginește linia orizontului. V. orizont. Deasupra șirurilor de sălcii se ridica zarea luminoasă, verde sub nori și cețuri. DUMITRIU, N. 276. Privea cu-ntristare, Cît ți-i oceanul de larg, zările fără catarguri. TOPÎRCEANU, P. 45. ◊ (Poetic) înălțimile albastre Pleacă zarea lor pe dealuri, Arătînd privirii noastre Stele-n ceruri, stele-n valuri. EMINESCU, O. I 210. ◊ Fig. Oștenii își schimbă locul necontenit; îi bate vîntul cătră zarea furtunilor. SADOVEANU, N. P. 102. Pierdut e totu-n zarea tinereții Și mută-i gura dulce-a altor vremuri. EMINESCU, O. I 201. În ochii mei deschis-ai o zare nouă, largă... Tot sufletul spre dînsa cu tine vrea să meargă. ALECSANDRI, T. II 118. ◊ Loc. adv. (Mai ales în construcție cu verbele «a se uita», «a privi») În zare (sau, rar, în zări) = la orizont; p. ext. în depărtare, departe. Cei doi flăcăi se priviră între ei, întunecați, apoi se uitară amîndoi în zare. DUMITRIU, N. 235. Vedem pînă departe, în fundul zării, sate, cîmpuri, păduri. STANCU, U.R.S.S. 105. Brazdele negre-lucii se întindeau pînă în zare. SADOVEANU, O. VI 430. Iar mai spre-amiazi, din depărtări, Văzu-tu-s-a crescînd în zări Rădvan cu mire, cu nănași, Cu socrii mari și cu nuntași. COȘBUC, P. I 56. Privea în zare, cum pe mări Răsare și străluce, Pe mișcătoarele cărări Corăbii negre duce. EMINESCU, O. I 167. Numa-n zarea depărtată sună codrul de stejari. id. ib. 146. Despot, Despot... în zarea depărtată S-aude zgomot mare și-o oaste se arată. ALECSANDRI, T. II 172. Din zări = din depărtări. Din zări un tînăr călător, Sosind pe-acolo, s-a rugat Să bea din cana lor. COȘBUC, P. I 281. ♦ Văzduh. Vei privi prin zări senine Stelele, sclipind mărunte, Cum încet de peste munte, Ies de printre brazi. COȘBUC, P. I 316. 2. Lumină care se împrăștie în jurul unei surse luminoase. Moșneagul puse mîna pe pahar și-l ridică în zarea fînarului. SADOVEANU, O. II 15. Pune-l să-mi cînte de inimă albastră aici, la zarea stelelor și a focului. GANE, N. I 135. Cu făclioara pe-unde treci, Dai zare negrelor poteci. COȘBUC, P. I 148. ◊ Expr. A se uita în zare (la ceva) sau a privi (ceva) în zare = a privi un obiect transparent așezîndu-l în dreptul unei surse de lumină, pentru a-l vedea mai bine. Străinul... luă paharul, îl privi în zare. SADOVEANU, la TDRG. Se uită în zare la culoarea de chilimbar Gustă și așeză paharul la loc. C. PETRESCU, A. 373. (O) zare de... = o cantitate mică de... (în special de lumină, v. licărire). În cîteva ore de drum, mașina avea să-l înfunde iarăși în satul tătăresc, cu bordeie strîmbe și oarbe de lut... și cu praful acela dobrogean... răsucit în vîrtejuri peste cîmpuri dogorite, fără zare de umbră. C. PETRESCU, Î. I 4. Ce mi-aprinde-n piept scîntei? E părere, ori o zare De lumină-n geamul ei? CERNA, P. 142. Înnoptase. Zare de stea nu se vedea deasupra. VLAHUȚĂ, la TDRG. Se sui într-un copaci înalt, și se uită în toate părțile, că de va vedea undeva vro zare de lumină, să se ducă și să ceară nițel foc. ISPIRESCU, L. 200. O zare de lumină s-arată-n răsărit. EMINESCU, O. I 98. (În construcții negative) De zare = nici un pic, cîtuși de puțin. Nu-i nici stăpînul casei, nici femeia lui măcar, nici măcar o slugă de zare. GANE, la CADE. ♦ Rază. Deci sîngerat la pămînt i-alunecă brațul, iar noaptea Morții și-a silnicii sorți i-acopere zarea vederii. MURNU, I. 89. Ești demon, copilă, că numai c-o zare Din genele-ți lunge, din ochiul tău mare Făcuși pe-al meu înger cu spaimă să zboare. EMINESCU, O. I 41. ♦ Zori de ziuă. V. zori. De ce să cadă crinul în zarea dimineții? De ce să moară Emisii în floarea tinereții? ALECSANDRI, P. II 114. Și la zări de ziuă a mai făcut un copil și l-a numit Zărilă. ȘEZ. II 49. ◊ Fig. Din ce în ce mai singur mă-ntunec și îngheț, Cînd tu te pierzi în zarea eternei dimineți. EMINESCU, O. I 114. 3. Culme, creastă, coamă, vîrf. După o jumătate de ceas ne suirăm noi-înșine pe zarea muntelui. GANE, N. III 113. După un minut de odihnă pe zarea dealului, descălecai și începurăm a scoborî la vale. HOGAȘ, M. N. 205. Îndărăt, dintr-o zare de codru, soarele răsărea încet pe-un cer de un albastru cald și fără pic de nor. VLAHUȚĂ, O. A. 276.

ZÁRE, zări, s. f. 1. Partea cerului sau a pământului pe care o mărginește linia orizontului. ◊ Loc. adv. În zare sau (rar) în zări = la orizont; p. ext. departe. Din zări = din depărtări. ◊ Expr. A se uita (sau a privi) în zare (sau în zări) = a se uita spre orizont, în depărtare, fără o țintă precisă. În zarea depărtată sau în fundul zării = în depărtare, departe. ♦ (La pl.) Văzduh. Vei privi prin zări senine Stelele (COȘBUC). 2. Lumină. Moșneagul puse mâna pe pahar și-l ridică în zarea fânarului (SADOVEANU). ◊ Expr. A se uita (sau a privi) în zare la ceva = a privi un obiect transparent, așezându-l în dreptul unei surse de lumină. O zare de... = o cantitate mică de... ♦ Rază. Ești demon, copilă, că numai c-o zare Din genele-ți lunge, din ochiul tău mare Făcuși pe-al meu înger cu spaimă să zboare (EMINESCU). ♦ Zori de ziuă, zorii zilei. De ce să cadă crinul în zarea dimineții? (ALECSANDRI). 3. Culme, creastă, vârf. – Slav (v. sl. zarja).

ZÁRE zări f. 1) Porțiune a cerului sau a globului terestru mărginită de linia orizontului; zariște. * În zări în depărtări. 2) Lumină din jurul unei surse luminoase. * A se uita în zare (la un obiect) a examina un obiect transparent, așezându-l în dreptul unei surse de lumină. 3) Lumină care apare la orizont înainte de răsăritul Soarelui; zori. [G.-D. zării] /<sl. zarja

zare f. 1. lumină slabă: o zare de foc; 2. coama dealului unde se mărginește cu orizontul; 3. orizont: cât e zare de zărit între Nord și Răsărit AL. [Slav. ZARIA, strălucire].

záre f., pl. zărĭ (vsl. zarĭa, zorĭa, strălucire; bg. zarĕa, rus. zarĕá. V. zorĭ, zăresc). Lumină slabă depărtată: se vedea o zare de lumină. Orizont: un escadron, o corabie se ivi în zare. În zare, privind contra luminiĭ: pin [1] acest plic se vede în zare. Pe zarea dealuluĭ, pe culmea dealuluĭ privit de departe. De zare, numaĭ ca să zăreștĭ, de loc: nu era mîncare nicĭ de zare.

ZAR2, zaruri, s. n. (Reg.) Broască de la ușă. – Din magh. zár.

ZAR2, zaruri, s. n. (Reg.) Broască de la ușă. – Din magh. zár.

ZÁRĂ s. f. (Pop.) Lichid albicios și acrișor care rămâne după ce s-a ales untul. – Cf. alb. dhallë.

zar2 sn [At: LB / V: (reg) za / Pl: ~uri / E: mg zér[1]] 1 (Pop) Mecanism montat la ușă, la poartă etc. pentru a o închide Si: broască (23), zăvor (1). 2 Lanț cu lacăt. 3-4 (Reg) Clanță (1-2). 5 (Trs) Sistem de bârne dispuse într-un anumit fel, care se folosește la oprirea plutelor lungi.

  1. Dacă este vorba de încuietoare, etimonul este zár. — Ladislau Strifler

záră1 sf [At: ANON. CAR. / V: (reg) d~, dzárî, zeá~ / Pl: ~re / E: ns cf zer] (Pop) 1-2 Zer (1, 5). 3 Lapte bătut. 4 (Mol) Brânzeturi (1).

zar2 s.n. (pop.) Broască la ușă. Se auzi întorcîndu-se cheia-n zarul ușii (PER.). ♦ Zăvor. Își acăță pălăria în zarul ușii (PER.). • pl. -uri. /<magh. zar.

za s.f. (pop.) 1 Lichid albicios, acrișor și cu grăsimi, care rămîne din smîntînă după ce s-a ales untul; zer. Mîncam... fasole fiartă în zarâ (BRĂ.). 2 Lapte acru sau bătut. • pl. -e. /cuv. autoh.; cf. alb. dhallë.

ZÁRĂ s. f. Lichid albicios și acrișor care rămâne după ce s-a ales untul. – Cf. alb. dhallë.

arată toate definițiile

Intrare: zare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zare
  • zarea
plural
  • zări
  • zările
genitiv-dativ singular
  • zări
  • zării
plural
  • zări
  • zărilor
vocativ singular
plural
Intrare: zar (broască)
zar1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zar
  • zarul
  • zaru‑
plural
  • zaruri
  • zarurile
genitiv-dativ singular
  • zar
  • zarului
plural
  • zaruri
  • zarurilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • za
  • zara
plural
genitiv-dativ singular
  • zare
  • zarei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: zară
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • za
  • zara
plural
genitiv-dativ singular
  • zare
  • zarei
plural
vocativ singular
plural
dzară
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zare

  • 1. Partea cerului sau a pământului pe care o mărginește linia orizontului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: orizont zariște 6 exemple
    exemple
    • Deasupra șirurilor de sălcii se ridica zarea luminoasă, verde sub nori și cețuri. DUMITRIU, N. 276.
      surse: DLRLC
    • Privea cu-ntristare, Cît ți-i oceanul de larg, zările fără catarguri. TOPÎRCEANU, P. 45.
      surse: DLRLC
    • poetic Înălțimile albastre Pleacă zarea lor pe dealuri, Arătînd privirii noastre Stele-n ceruri, stele-n valuri. EMINESCU, O. I 210.
      surse: DLRLC
    • figurat Oștenii își schimbă locul necontenit; îi bate vîntul cătră zarea furtunilor. SADOVEANU, N. P. 102.
      surse: DLRLC
    • figurat Pierdut e totu-n zarea tinereții Și mută-i gura dulce-a altor vremuri. EMINESCU, O. I 201.
      surse: DLRLC
    • figurat În ochii mei deschis-ai o zare nouă, largă... Tot sufletul spre dînsa cu tine vrea să meargă. ALECSANDRI, T. II 118.
      surse: DLRLC
    • 1.1. locuțiune adverbială În zare sau (rar) în zări = la orizont.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. prin extensiune În depărtare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: departe 7 exemple
      exemple
      • Cei doi flăcăi se priviră între ei, întunecați, apoi se uitară amîndoi în zare. DUMITRIU, N. 235.
        surse: DLRLC
      • Vedem pînă departe, în fundul zării, sate, cîmpuri, păduri. STANCU, U.R.S.S. 105.
        surse: DLRLC
      • Brazdele negre-lucii se întindeau pînă în zare. SADOVEANU, O. VI 430.
        surse: DLRLC
      • Iar mai spre-amiazi, din depărtări, Văzu-tu-s-a crescînd în zări Rădvan cu mire, cu nănași, Cu socrii mari și cu nuntași. COȘBUC, P. I 56.
        surse: DLRLC
      • Privea în zare, cum pe mări Răsare și străluce, Pe mișcătoarele cărări Corăbii negre duce. EMINESCU, O. I 167.
        surse: DLRLC
      • Numa-n zarea depărtată sună codrul de stejari. EMINESCU. O. I 146.
        surse: DLRLC
      • Despot, Despot... în zarea depărtată S-aude zgomot mare și-o oaste se arată. ALECSANDRI, T. II 172.
        surse: DLRLC
      • 1.2.1. Din (în) zări = din (în) depărtări.
        surse: DEX '09 DLRLC NODEX un exemplu
        exemple
        • Din zări un tînăr călător, Sosind pe-acolo, s-a rugat Să bea din cana lor. COȘBUC, P. I 281.
          surse: DLRLC
      • 1.2.2. expresie A se uita (sau a privi) în zare (sau în zări) = a se uita spre orizont, în depărtare, fără o țintă precisă.
        surse: DLRM
      • 1.2.3. expresie În zarea depărtată sau în fundul zării = în depărtare.
        surse: DLRM sinonime: departe
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Vei privi prin zări senine Stelele, sclipind mărunte, Cum încet de peste munte, Ies de printre brazi. COȘBUC, P. I 316.
        surse: DLRLC
  • 2. Lumină care se împrăștie în jurul unei surse luminoase.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: rază diminutive: zărea 5 exemple
    exemple
    • Moșneagul puse mîna pe pahar și-l ridică în zarea fînarului. SADOVEANU, O. II 15.
      surse: DLRLC
    • Pune-l să-mi cînte de inimă albastră aici, la zarea stelelor și a focului. GANE, N. i 135.
      surse: DLRLC
    • Cu făclioara pe-unde treci, Dai zare negrelor poteci. COȘBUC, P. I 148.
      surse: DLRLC
    • Deci sîngerat la pămînt i-alunecă brațul, iar noaptea Morții și-a silnicii sorți i-acopere zarea vederii. MURNU, I. 89.
      surse: DLRLC
    • Ești demon, copilă, că numai c-o zare Din genele-ți lunge, din ochiul tău mare Făcuși pe-al meu înger cu spaimă să zboare. EMINESCU, O. I 41.
      surse: DLRLC
    • 2.1. expresie A se uita (sau a privi) în zare la ceva = a privi un obiect (transparent) așezându-l în dreptul unei surse de lumină pentru a-l vedea mai bine.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 2 exemple
      exemple
      • Străinul... luă paharul, îl privi în zare. SADOVEANU, la TDRG.
        surse: DLRLC
      • Se uită în zare la culoarea de chilimbar Gustă și așeză paharul la loc. C. PETRESCU, A. 373.
        surse: DLRLC
    • 2.2. expresie (O) zare de... = o cantitate mică de... (în special de lumină).
      surse: DEX '09 DLRLC 5 exemple
      exemple
      • În cîteva ore de drum, mașina avea să-l înfunde iarăși în satul tătăresc, cu bordeie strîmbe și oarbe de lut... și cu praful acela dobrogean... răsucit în vîrtejuri peste cîmpuri dogorite, fără zare de umbră. C. PETRESCU, Î. I 4.
        surse: DLRLC
      • Ce mi-aprinde-n piept scîntei? E părere, ori o zare De lumină-n geamul ei? CERNA, P. 142.
        surse: DLRLC
      • Înnoptase. Zare de stea nu se vedea deasupra. VLAHUȚĂ, la TDRG.
        surse: DLRLC
      • Se sui într-un copaci înalt, și se uită în toate părțile, că de va vedea undeva vro zare de lumină, să se ducă și să ceară nițel foc. ISPIRESCU, L. 200.
        surse: DLRLC
      • O zare de lumină s-arată-n răsărit. EMINESCU, O. I 98.
        surse: DLRLC
    • 2.3. expresie (În construcții negative) De zare = niciun pic, câtuși de puțin.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Nu-i nici stăpînul casei, nici femeia lui măcar, nici măcar o slugă de zare. GANE, la CADE.
        surse: DLRLC
    • 2.4. Lumină care apare la orizont înainte de răsăritul Soarelui; zori de ziuă, zorii zilei,
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: zori (s.m.f.) 3 exemple
      exemple
      • De ce să cadă crinul în zarea dimineții? De ce să moară Emmi în floarea tinereții? ALECSANDRI, P. II 114.
        surse: DLRLC
      • Și la zări de ziuă a mai făcut un copil și l-a numit Zărilă. ȘEZ. II 49.
        surse: DLRLC
      • figurat Din ce în ce mai singur mă-ntunec și îngheț, Cînd tu te pierzi în zarea eternei dimineți. EMINESCU, O. I 114.
        surse: DLRLC
  • exemple
    • După o jumătate de ceas ne suirăm noi-înșine pe zarea muntelui. GANE, N. III 113.
      surse: DLRLC
    • După un minut de odihnă pe zarea dealului, descălecai și începurăm a scoborî la vale. HOGAȘ, M. N. 205.
      surse: DLRLC
    • Îndărăt, dintr-o zare de codru, soarele răsărea încet pe-un cer de un albastru cald și fără pic de nor. VLAHUȚĂ, O. A. 276.
      surse: DLRLC

etimologie:

zară dzară

  • 1. popular Lichid albicios și acrișor care rămâne după ce s-a ales untul (din smântână).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: zer 3 exemple
    exemple
    • Tot în acel blid se turnă zară-n care se dumică mămăligă. RETEGANUL, P. I 65.
      surse: DLRLC
    • Uit’te oleacă de zară, mînîncă și pace! CONTEMPORANUL, VIIII 5.
      surse: DLRLC
    • Cînd zara e proaspătă și groasă, se mănîncă cu mămăligă. Unii săteni vara beu zară proaspătă. ȘEZ. VII 98.
      surse: DLRLC

etimologie:

zar (broască) zară

  • 1. regional Transilvania Broască de la ușă (împreună cu clanța).
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: broască (tehn.) un exemplu
    exemple
    • Și vîrîră cheia cea ruginită în zar (broască) și suciră o dată, de două ori, de trei ori, și de-abia putură deschide ușa aceea. RETEGANUL, P. II 5.
      surse: DLRLC

etimologie: