22 de definiții pentru zăticni zătihni zătigni zătâgni (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZĂTICNÍ, zăticnesc, vb. IV. (înv. și reg.) 1. Tranz. A împiedica, a stânjeni, a stingheri, a tulbura, a încurca. 2. Refl. A se opri, a se întrerupe. [Var.: zătigní vb. IV] – Din sl. zatŭknonti.

zăticni [At: (a. 1658) MAG. IST. I, 321/32 / V: (îrg) ~igni, (înv) ~ihni, (reg) zat~, zătăni / Pzi: ~nesc / E: vsl затицни] 1 vt (Înv; c. i. oameni sau acțiuni, gânduri, sentimente etc.) A împiedica. 2 vt (Înv; pex) A stingheri (1). 3 vt (Înv; pex) A provoca neajunsuri. 4-5 vtr (Îrg) A (se) întrerupe. 6-7 vtr (Îrg) A (se) opri. 8 vr (Îrg) A se poticni (1). 9-10 vt (Îrg; c. i. căi de acces, râuri etc.) A bara (1-2). 11 vr (Îrg) A se zăpăci (2). 12 vi (Reg) A se pipernici. 13 vt (Îvr) A necăji. 14 vt (Îvr; pex) A ofensa.

zăticni vb. IV. 1 tr. (înv.; compl. indică oameni sau acțiuni, gînduri, sentimente etc. ale lor) A împiedica, a stînjeni, a stingheri; a tulbura; a încurca. Să nu mă zăticnești în zborul meu (ISP.). ♦ (înv., reg.; tr., refl.) A (se) întrerupe. Nu vă zăticniți din gustare! (ODOB.). 2 refl. (înv., reg.) A se opri (din mișcare), a se încurca, a se împiedica, a se poticni. 3 refl. (înv., reg.) A se zăpăci. Parcă s-a cam zăticnit băiatu (POP.). • prez. ind. -esc. și zătigni vb. IV. /<sl. veche затъкнѫти.

ZĂTICNÍ, zăticnesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A împiedica, a stânjeni, a stingheri, a tulbura, a încurca. 2. Refl. A se opri, a se întrerupe. [Var.: zătigní vb. IV] – Din sl. zatŭknonti.

ZĂTICNÍ, zăticnesc, vb. IV. 1. Tranz. A împiedica, a stingheri, a stînjeni, a tulbura, a încurca. Strîmtoarea locului de bătaie, pădurile și dealurile favorizau înapoierea romînilor și zăticneau mișcările turcilor și silințele lor de a-i înconjura de toate părțile. BĂLCESCU, O. I 91. Pricina ce mă zăticnește a nu împlini aceste sfinte datorii... GORJAN, H. I 67. 2. Refl. A se opri, a se întrerupe. Stați pe la locuri, boieri! strigă atunci Mihnea cu glas tare. Ci nu vă zăticniți din gustare! ODOBESCU, S. I 79. – Variantă: zătigní (BUDAI-DELEANU, Ț. 176).

ZĂTICNÍ, zăticnesc, vb. IV. 1. Tranz. A împiedica, a stânjeni, a stingheri, a tulbura, a încurca. 2. Refl. A se opri, a se întrerupe. [Var.: zătigní vb. IV] – Slav (v. sl. zatŭknonti).

A ZĂTICNÍ ~ésc tranz. pop. (persoane) A împiedica să se simtă liber în acțiuni; a stingheri; a stânjeni; a incomoda. /<sl. zatuknoti

A SE ZĂTICNÍ mă ~ésc intranz. (despre persoane) A se întrerupe dintr-o activitate; a se opri. /<sl. zatuknoti

ZĂTICNI vb. (Mold., ȚR, Trans. SE) A (se) împiedica, a (se) opri. A: Și s-au lovit în vo 2-3 rînduri ș-au tot can zăticnit pre nemți și nu ș-au putut alege. NECULCE. Și mai avînd turcii încă doauo engheluri de-i zăticniia a nu le da îndemînă să oștească spre nici o parte. IM 1754, 2r; cf. CANTEMIR, HR. ◊ Fig. Audzind Anarhasis soliia și vădzind darurile si luînd cartea, neschimbîndu-și nice fața, nice cu inima înâlțîndu-să, nice limba zăticni<n>d. NCCD, 344. B: Era numai ca să purcează, iar din pricina unor oameni răi s-au zăticnit și n-au putut să vie. R. POPESCU. Zise neguțitoriul lui Zina că l-au zăticnit din cale. E 1777, 72r; cf. IM 1730, 4r. C: cf. TI (gl.). ♦ (ȚR) A bara căi de acces. Zăpăzi și piatra zăticnesc trecătoarea celor ostași. FN. Etimologie: sl. zatŭknǫti@. Vezi și zăticneală, zăticnire, zăticnitor. Cf. b r ă n i; p r i s e c i.

zăticnì v. a (se) deranja: nu vă zăticniți din gustare OD. [Bulg. ZATEGNÕ].

ZĂTIGNÍ vb. IV v. zăticni.

ZĂTIGNÍ vb. IV. v. zăticni.

zăticnésc și -gnésc v. tr. (vsl. zatŭknonti, a opri, a îngrădi, d. tŭknonti, a împinge. V. po-ticnesc). Rar. Turbur, împedesc, deranjez, incomodez: ispitele zăticnesc călugăru (VR. 1928, 9, 211). – Și zătîgnesc. La Cant. Descr. ed. Socec, 1909, 258, zătihn-. V. zăhăĭesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zăticní (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăticnésc, imperf. 3 sg. zăticneá; conj. prez. 3 să zăticneáscă

zăticní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăticnésc, imperf. 3 sg. zăticneá; conj. prez. 3 sg. și pl. zăticneáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZĂTICNÍ vb. v. deranja, incomoda, încurca, întrerupe, jena, opri, stingheri, stânjeni, supăra, tulbura.

arată toate definițiile

Intrare: zăticni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zăticni
  • zăticnire
  • zăticnit
  • zăticnitu‑
  • zăticnind
  • zăticnindu‑
singular plural
  • zăticnește
  • zăticniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zăticnesc
(să)
  • zăticnesc
  • zăticneam
  • zăticnii
  • zăticnisem
a II-a (tu)
  • zăticnești
(să)
  • zăticnești
  • zăticneai
  • zăticniși
  • zăticniseși
a III-a (el, ea)
  • zăticnește
(să)
  • zăticnească
  • zăticnea
  • zăticni
  • zăticnise
plural I (noi)
  • zăticnim
(să)
  • zăticnim
  • zăticneam
  • zăticnirăm
  • zăticniserăm
  • zăticnisem
a II-a (voi)
  • zăticniți
(să)
  • zăticniți
  • zăticneați
  • zăticnirăți
  • zăticniserăți
  • zăticniseți
a III-a (ei, ele)
  • zăticnesc
(să)
  • zăticnească
  • zăticneau
  • zăticni
  • zăticniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zătihni
  • zătihnire
  • zătihnit
  • zătihnitu‑
  • zătihnind
  • zătihnindu‑
singular plural
  • zătihnește
  • zătihniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zătihnesc
(să)
  • zătihnesc
  • zătihneam
  • zătihnii
  • zătihnisem
a II-a (tu)
  • zătihnești
(să)
  • zătihnești
  • zătihneai
  • zătihniși
  • zătihniseși
a III-a (el, ea)
  • zătihnește
(să)
  • zătihnească
  • zătihnea
  • zătihni
  • zătihnise
plural I (noi)
  • zătihnim
(să)
  • zătihnim
  • zătihneam
  • zătihnirăm
  • zătihniserăm
  • zătihnisem
a II-a (voi)
  • zătihniți
(să)
  • zătihniți
  • zătihneați
  • zătihnirăți
  • zătihniserăți
  • zătihniseți
a III-a (ei, ele)
  • zătihnesc
(să)
  • zătihnească
  • zătihneau
  • zătihni
  • zătihniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zătigni
  • zătignire
  • zătignit
  • zătignitu‑
  • zătignind
  • zătignindu‑
singular plural
  • zătignește
  • zătigniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zătignesc
(să)
  • zătignesc
  • zătigneam
  • zătignii
  • zătignisem
a II-a (tu)
  • zătignești
(să)
  • zătignești
  • zătigneai
  • zătigniși
  • zătigniseși
a III-a (el, ea)
  • zătignește
(să)
  • zătignească
  • zătignea
  • zătigni
  • zătignise
plural I (noi)
  • zătignim
(să)
  • zătignim
  • zătigneam
  • zătignirăm
  • zătigniserăm
  • zătignisem
a II-a (voi)
  • zătigniți
(să)
  • zătigniți
  • zătigneați
  • zătignirăți
  • zătigniserăți
  • zătigniseți
a III-a (ei, ele)
  • zătignesc
(să)
  • zătignească
  • zătigneau
  • zătigni
  • zătigniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zătâgni
  • zătâgnire
  • zătâgnit
  • zătâgnitu‑
  • zătâgnind
  • zătâgnindu‑
singular plural
  • zătâgnește
  • zătâgniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zătâgnesc
(să)
  • zătâgnesc
  • zătâgneam
  • zătâgnii
  • zătâgnisem
a II-a (tu)
  • zătâgnești
(să)
  • zătâgnești
  • zătâgneai
  • zătâgniși
  • zătâgniseși
a III-a (el, ea)
  • zătâgnește
(să)
  • zătâgnească
  • zătâgnea
  • zătâgni
  • zătâgnise
plural I (noi)
  • zătâgnim
(să)
  • zătâgnim
  • zătâgneam
  • zătâgnirăm
  • zătâgniserăm
  • zătâgnisem
a II-a (voi)
  • zătâgniți
(să)
  • zătâgniți
  • zătâgneați
  • zătâgnirăți
  • zătâgniserăți
  • zătâgniseți
a III-a (ei, ele)
  • zătâgnesc
(să)
  • zătâgnească
  • zătâgneau
  • zătâgni
  • zătâgniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zăticni zătihni zătigni zătâgni

etimologie: