zăticni vb. IV. 1 tr. (înv.; compl. indică oameni sau acțiuni, gînduri, sentimente etc. ale lor) A împiedica, a stînjeni, a stingheri; a tulbura; a încurca. Să nu mă zăticnești în zborul meu (ISP.). ♦ (înv., reg.; tr., refl.) A (se) întrerupe. Nu vă zăticniți din gustare! (ODOB.). 2 refl. (înv., reg.) A se opri (din mișcare), a se încurca, a se împiedica, a se poticni. 3 refl. (înv., reg.) A se zăpăci. Parcă s-a cam zăticnit băiatu (POP.). • prez. ind. -esc. și zătigni vb. IV. /<sl. veche затъкнѫти.