4 intrări

46 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZĂNGĂNÍT, zăngănituri, s. n. Zgomot metalic specific, produs de unele obiecte prin lovire sau prin izbire; zăngănire, zăngăt. [Var.: zingănít, zângănít s. n.] – V. zăngăni.

ZĂNGĂNÍT, zăngănituri, s. n. Zgomot metalic specific, produs de unele obiecte prin lovire sau prin izbire; zăngănire, zăngăt. [Var.: zingănít, zângănít s. n.] – V. zăngăni.

zăngănit sn [At: NEGRUZZI, S. III, 366 / V: (rar) zărg~, zin~, (înv) zân~ / Pl: ~uri / E: zăngăni] 1-2 Zăngăneală (1-2).

zăngănit s.n. Sunet vibrator (și supărător), zgomot specific, produs de unele obiecte din metal sau din sticlă, prin mișcare sau prin lovire; zăngăneală, zăngănire, zăngăt, zăngănitură. Un zăngănit de pinteni (CE. PETR.). • pl. – uri. și zingănit, zîngănit s.n. /v. zăngăni.

ZĂNGĂNÍT, zăngănituri, s. n. Zăngănire. Farmecul acestor remorci nu-l constituie numai ușile. Mai e zăngănitul de geamuri și uruitul de fierărie veche. BOGZA, A. Î. 246. Colonelul întinse picioarele sub masă, cu un zăngănit de pinteni. C. PETRESCU, Î. I 8. Vreau liniște... vreau pace. Nu vreau zăngănit de arme care poate-ar deștepta, Dincolo de munți, Dușmanul ce pîndește țara ta. DAVILA, V. V. 66. – Variante: zîngănít (SADOVEANU, O. VIII 39, IONESCU-RION, C. 119, ANGHEL-IOSIF, C. M. II 42), zingănít (CONTEMPORANUL, VIIII 213) s. n.

ZĂNGĂNÍT, zăngănituri, s. n. Zăngănire; zgomot metalic specific, produs de unele obiecte prin lovire sau prin izbire. [Var.: zingănít, zângănít s. n.] – V. zăngăni.

ZĂNGĂNÍT ~uri n. 1) v. A ZĂNGĂNI. 2) Zgomot produs de obiectele de sticlă sau de metal la lovire, cădere sau rostogolire; zdrăngănit; zornăit; zuruit. /v. a zăngăni

zăngănit n. sgomot ce fac armele și alte corpuri sonore întreciocnindu-se.

zăngănít n., pl. urĭ. Sunet de săbiĭ izbite ș. a.

ZĂNGĂNÍ, zăngănesc, vb. IV. Intranz. (Despre metale, clopote, sticlă; la pers. 3) A produce prin izbire sau prin lovire un sunet metalic specific; a zornăi, a zdrăngăni. – Tranz. Își zăngănesc armele. [Var.: zingăní, zinghení, zângăní vb. IV] – Zâng + suf. -ăni.

ZÂNGĂNÍ vb. IV v. zăngăni.

ZÂNGĂNÍT s. n. v. zăngănit.

ZÂNGĂNÍT s. n. v. zăngănit.

ZÂNGĂNÍT s. n. v. zăngănit.

ZINGĂNÍ vb. IV v. zăngăni.

ZINGĂNÍT s. n. v. zăngănit.

ZINGHENÍ vb. IV v. zăngăni.

zăngăni [At: POLIZU / V: zin~, zân~, (rar) zărg~, zinghini, (îrg) zingheni, (îvr) zângâni / Pzi: ~nesc, (rar) zăngăn / E: zang + -ăni] (D. obiecte confecționate din metal, din sticlă etc. sau despre părți componente ale unor astfel de obiecte) 1 vi A produce un sunet vibrator când se mișcă, se ciocnește de ceva sau când sunt lovite cu ceva Si: a zdrăngăni (1), a zornăi (1), a zurui (1), (înv) a zăngăi (1), (rar) a zgudui (5), a zdruncina (5), (îvp) a zuzui (4), (reg) a zingări (1), a zorzoi (1), a zorzoni1 (1). 2 vi (Pex) A produce zgomote (supărătoare) Si: a zdrăngăni (2), a zornăi (2), a zurui (2), a zuzui (4), (înv) a zăngăi (2), (reg) a zingări (2), a zorzoi (2), a zorzoni (2). 3 vt (D. ființe; c. i. obiecte confecționate din metal, din sticlă etc.) A face să se producă un sunet metalic vibrator Si: a zdrăngăni (3), a zângăli, a zdrăngăni (3), a zurui (3), a zurgăli (1), a zurgăni.

arată toate definițiile

Intrare: zăngănit
zăngănit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: zăngănit (part.)
zăngănit1 (part.) participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăngănit
  • zăngănitul
  • zăngănitu‑
  • zăngăni
  • zăngănita
plural
  • zăngăniți
  • zăngăniții
  • zăngănite
  • zăngănitele
genitiv-dativ singular
  • zăngănit
  • zăngănitului
  • zăngănite
  • zăngănitei
plural
  • zăngăniți
  • zăngăniților
  • zăngănite
  • zăngănitelor
vocativ singular
plural
Intrare: zăngănit (zgomot)
zăngănit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăngănit
  • zăngănitul
  • zăngănitu‑
plural
  • zăngănituri
  • zăngăniturile
genitiv-dativ singular
  • zăngănit
  • zăngănitului
plural
  • zăngănituri
  • zăngăniturilor
vocativ singular
plural
zingănit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zingănit
  • zingănitul
  • zingănitu‑
plural
  • zingănituri
  • zingăniturile
genitiv-dativ singular
  • zingănit
  • zingănitului
plural
  • zingănituri
  • zingăniturilor
vocativ singular
plural
zângănit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zângănit
  • zângănitul
  • zângănitu‑
plural
  • zângănituri
  • zângăniturile
genitiv-dativ singular
  • zângănit
  • zângănitului
plural
  • zângănituri
  • zângăniturilor
vocativ singular
plural
Intrare: zăngăni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zăngăni
  • zăngănire
  • zăngănit
  • zăngănitu‑
  • zăngănind
  • zăngănindu‑
singular plural
  • zăngănește
  • zăngăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zăngănesc
(să)
  • zăngănesc
  • zăngăneam
  • zăngănii
  • zăngănisem
a II-a (tu)
  • zăngănești
(să)
  • zăngănești
  • zăngăneai
  • zăngăniși
  • zăngăniseși
a III-a (el, ea)
  • zăngănește
(să)
  • zăngănească
  • zăngănea
  • zăngăni
  • zăngănise
plural I (noi)
  • zăngănim
(să)
  • zăngănim
  • zăngăneam
  • zăngănirăm
  • zăngăniserăm
  • zăngănisem
a II-a (voi)
  • zăngăniți
(să)
  • zăngăniți
  • zăngăneați
  • zăngănirăți
  • zăngăniserăți
  • zăngăniseți
a III-a (ei, ele)
  • zăngănesc
(să)
  • zăngănească
  • zăngăneau
  • zăngăni
  • zăngăniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zingheni
  • zinghenire
  • zinghenit
  • zinghenitu‑
  • zinghenind
  • zinghenindu‑
singular plural
  • zinghenește
  • zingheniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zinghenesc
(să)
  • zinghenesc
  • zingheneam
  • zinghenii
  • zinghenisem
a II-a (tu)
  • zinghenești
(să)
  • zinghenești
  • zingheneai
  • zingheniși
  • zingheniseși
a III-a (el, ea)
  • zinghenește
(să)
  • zinghenească
  • zinghenea
  • zingheni
  • zinghenise
plural I (noi)
  • zinghenim
(să)
  • zinghenim
  • zingheneam
  • zinghenirăm
  • zingheniserăm
  • zinghenisem
a II-a (voi)
  • zingheniți
(să)
  • zingheniți
  • zingheneați
  • zinghenirăți
  • zingheniserăți
  • zingheniseți
a III-a (ei, ele)
  • zinghenesc
(să)
  • zinghenească
  • zingheneau
  • zingheni
  • zingheniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zingăni
  • zingănire
  • zingănit
  • zingănitu‑
  • zingănind
  • zingănindu‑
singular plural
  • zingănește
  • zingăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zingănesc
(să)
  • zingănesc
  • zingăneam
  • zingănii
  • zingănisem
a II-a (tu)
  • zingănești
(să)
  • zingănești
  • zingăneai
  • zingăniși
  • zingăniseși
a III-a (el, ea)
  • zingănește
(să)
  • zingănească
  • zingănea
  • zingăni
  • zingănise
plural I (noi)
  • zingănim
(să)
  • zingănim
  • zingăneam
  • zingănirăm
  • zingăniserăm
  • zingănisem
a II-a (voi)
  • zingăniți
(să)
  • zingăniți
  • zingăneați
  • zingănirăți
  • zingăniserăți
  • zingăniseți
a III-a (ei, ele)
  • zingănesc
(să)
  • zingănească
  • zingăneau
  • zingăni
  • zingăniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zângăni
  • zângănire
  • zângănit
  • zângănitu‑
  • zângănind
  • zângănindu‑
singular plural
  • zângănește
  • zângăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zângănesc
(să)
  • zângănesc
  • zângăneam
  • zângănii
  • zângănisem
a II-a (tu)
  • zângănești
(să)
  • zângănești
  • zângăneai
  • zângăniși
  • zângăniseși
a III-a (el, ea)
  • zângănește
(să)
  • zângănească
  • zângănea
  • zângăni
  • zângănise
plural I (noi)
  • zângănim
(să)
  • zângănim
  • zângăneam
  • zângănirăm
  • zângăniserăm
  • zângănisem
a II-a (voi)
  • zângăniți
(să)
  • zângăniți
  • zângăneați
  • zângănirăți
  • zângăniserăți
  • zângăniseți
a III-a (ei, ele)
  • zângănesc
(să)
  • zângănească
  • zângăneau
  • zângăni
  • zângăniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zăngănit (zgomot) zingănit zângănit

etimologie:

  • vezi zăngăni
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX

zăngăni zingheni zingăni zângăni

  • 1. unipersonal (Despre metale, clopote, sticlă) A produce prin izbire sau prin lovire un sunet metalic specific.
    exemple
    • Aristide scoase atunci un urlet de zîngăniră geamurile. REBREANU, R. II 132.
      surse: DLRLC
    • Întîia mișcare ce făcu fu de a-și lua poziția și de a-și ciocni călcîiele, ca să se auză zăngănind pintenii. BASSARABESCU, S. N. 59.
      surse: DLRLC
    • Clopoțeii de la capre zăngănesc voios în cale. MACEDONSKI, O. I 86.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv (Despre obiecte de metal sau de sticlă) A face să producă un zgomot specific prin ciocnire, lovire sau rostogolire.
    exemple
    • Îngenuncheații de ieri s-au ridicat năprasnici azi, scuturîndu-și pletele, zîngănindu-și armele. SANDU, D. P. 9.
      surse: DLRLC
    • Se-nserase bine. Turmele trecînd Zîngăneau vrun clopot și veneau pe rînd De la cîmp. COȘBUC, P. I 249.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Zâng + sufix -ăni.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX
  • surse: DLRM