ZÎNGĂNI. ZĂNGĂNI, ZINGĂNI (-ănesc) vb. tr. și intr. A scoate un sunet ca de fiare lovite, de pahare ciocnite, etc., a sdrăngăni: Coasele sub teaca udă zăngănesc răsunător ALECS.; piua răsuna și zingănea, iar zmeii credeau că acest sunet vine de la oasele Titirezului SB.; un orologiu zîngănește încet și subțire în părete EMIN.; dădu un pumn strașnic în masă, de zăngăniră păhărele SAD.; vîntul se pornea mai tare și geamurile zîngăneau în ferestrele cele mari, încît răsuna întreaga casă SLV. [zîng!].