ZÎNGĂNI, ZĂNGĂNI, ZINGĂNI (-ănesc) vb. tr. și intr. A scoate un sunet ca de fiare lovite, de pahare ciocnite, etc., a sdrăngăni: Coasele sub teaca udă zăngănesc răsunător (ALECS.); piua răsuna și zingănea, iar zmeii credeau că acest sunet vine de la oasele Titirezului (SB.); un orologiu zîngănește încet și subțire în părete (EMIN.); dădu un pumn strașnic în masă, de zăngăniră păharele (SAD.); vîntul se pornea mai tare și geanurile zîngăneau în ferestrele cele mari, încît răsuna întreaga casă (SLV.) [zîng!].