19 definiții pentru zăngănitură

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZĂNGĂNITURĂ, zăngănituri, s. f. Zăngănire. [Var.: zăngăitură, zângănitu s. f.] – Zăngăni + suf. -tură.

ZĂNGĂNITURĂ, zăngănituri, s. f. Zăngănire. [Var.: zăngăitură, zângănitu s. f.] – Zăngăni + suf. -tură.

zăngănitu sf [At: DDRF / V: zân~, (reg) zin~ / Pl: ~ri / E: zăngăni + -itură] 1-2 Zăngăneală (1-2).

zăngănitu s.f. Zăngănit. • pl. -i. și zăngăitură, zîngănitură s.f. /zăngăni + -tură.

ZĂNGĂNITURĂ, zăngănituri, s. f. Zăngănire. – Variante: zîngăitură, zăngăitu (ODOBESCU, S. I 67), zîngănitu s. f.

ZĂNGĂNITURĂ, zăngănituri, s. f. Zăngănire. [Var.: zăngăitură, zîngănitu s. f.] – Din zăngăni + suf. -(i)tură.

ZĂNGĂITU s. f. v. zăngănitură.

ZĂNGĂITU s. f. v. zăngănitură.

ZĂNGĂITU s. f. v. zăngănitură.

ZĂNGĂITU s. f. v. zăngănitură.

ZÂNGĂNITU s. f. v. zăngănitură.

ZÂNGĂNITU s. f. v. zăngănitură.

zângănitu sf vz zăngănitură

zingănitu sf vz zăngănitură

zăngăitu s.f. v. zăngănitură.

zîngănitu s.f. v. zăngănitură.

ZÎNGĂITU s. f. v. zăngănitură.

ZÎNGĂNITU s. f. v. zăngănitură.

ZÎNGĂNITU s. f. v. zăngănitură.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

zăngănitu s. f., g.-d. art. zăngăniturii; pl. zăngănituri

zăngănitu s. f., g.-d. art. zăngăniturii; pl. zăngănituri

zăngănitu s. f., g.-d. art. zăngăniturii; pl. zăngănituri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZĂNGĂNITU s. 1. v. zăngănit. 2. v. zornăit.

ZĂNGĂNITU s. 1. zăngăneală, zăngănire, zăngănit, (reg.) zăngăt. (~ de arme.) 2. zăngăneală, zăngănire, zăngănit, zornăială, zornăit, zornăitură, zuruială, zuruit, zuruitură, (rar) zornet, (reg.) zurai. (~ de lanțuri.)

Intrare: zăngănitură
zăngănitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăngănitu
  • zăngănitura
plural
  • zăngănituri
  • zăngăniturile
genitiv-dativ singular
  • zăngănituri
  • zăngăniturii
plural
  • zăngănituri
  • zăngăniturilor
vocativ singular
plural
zângănitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zângănitu
  • zângănitura
plural
  • zângănituri
  • zângăniturile
genitiv-dativ singular
  • zângănituri
  • zângăniturii
plural
  • zângănituri
  • zângăniturilor
vocativ singular
plural
zingănitură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zăngăitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăngăitu
  • zăngăitura
plural
  • zăngăituri
  • zăngăiturile
genitiv-dativ singular
  • zăngăituri
  • zăngăiturii
plural
  • zăngăituri
  • zăngăiturilor
vocativ singular
plural
zângăitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zângăitu
  • zângăitura
plural
  • zângăituri
  • zângăiturile
genitiv-dativ singular
  • zângăituri
  • zângăiturii
plural
  • zângăituri
  • zângăiturilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zăngănitu, zăngăniturisubstantiv feminin

etimologie:
  • Zăngăni + sufix -tură. DEX '09 DEX '98 DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.