W, w, s. m. 1. A douăzeci și opta literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat prin această literă (având de obicei valoarea lui v sau a lui u semivocalic), care apare în neologisme internaționale precum și în nume proprii străine. [Pr.: dublu ve, dublu vî. – Pl. și (1, n.) w-uri]

w smi [P: dublu ve] 1 A douăzeci și opta literă a alfabetului limbii române, care apare în neologisme (mai ales de origine engleză sau germană), cu circulație internațională și în nume proprii străine. 2 Sunet corespunzător literei w, având de obicei valoarea lui v sau a lui u semivocalic.

w s.m. invar. I 1 A douăzeci și opta literă a alfabetului limbii române, folosită in ortografierea unor cuvinte străine (comune și proprii) care păstrează grafia limbii de origine. 2 Sunetul corespunzător acestei litere, avînd valoarea fricativei „v” sau a semivocalei „u”. 3 Semn grafic pentru această literă (w, W). II 1 (fiz.) Simbol pentru watt. 2 (chim.) Simbol pentru wolfram. • pronunț. și dublu ve.

W s. m. invar. A douăzeci și opta literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (având de obicei valoarea lui v sau a lui u semivocalic), care apare în neologisme internaționale precum și în nume proprii străine. [Pr.: dublu ve]

W s. m. invar. Literă numită «dublu ve», avînd valoarea lui «v» sau (în unele cuvinte de origine engleză) a lui «u» consonantic și folosită numai în ortografierea unor cuvinte străine.

W s. m. invar. Literă numită „dublu ve” avînd valoarea lui „v” sau a lui „u” semiconsonantic, folosită mai ales în ortografierea unor cuvinte străine.

W m. literă ce figurează în nume proprii și în vorbe de origină germanică.

w m. O literă inventată de Germanĭ orĭ de Englejĭ. Germaniĭ îl pronunță ca v, Englejiĭ ca ŭ. Poloniĭ, imitîndu-ĭ pe Germanĭ, l-aŭ părăsit pe v și s’aŭ încărcat în zadar cu w. La noi nu se întrebuințează de cît în nume și cuvinte străine, ca wolfram.

WATT, wați, s. m. (Fiz.) Unitate de măsură a puterii egală cu puterea care corespunde dezvoltării unei energii de un joule într-o secundă. – Din fr., engl. watt.

WOLFRAM s. n. Element chimic, metal dur, cenușiu-deschis (în stare compactă) sau cenușiu-închis (sub formă de pulbere), lucios, folosit la fabricarea oțelurilor speciale și a filamentelor pentru becuri electrice; tungsten. – Din germ. Wolfram, fr. wolfram.

watt sm [At: RESMERIȚĂ, D. / P: vat / Pl: wați / E: fr, eg watt] (Fiz) Unitate de măsură a puterii electromagnetice, care corespunde schimbului de energie sau lucrului mecanic de un joule pe secundă.

wolfram sn [At: RESMERIȚĂ, D. / P: vol~ / Pl: ~uri / E: ger Wolfram, fr wolfram] Element chimic, metal dur, cenușiu deschis (în stare compactă) sau cenușiu închis (sub formă de pulbere), lucios, folosit la fabricarea oțelurilor speciale și a filamentelor pentru becuri electrice Si: tungsten.

watt s.m. (fiz.) Unitate de măsură a puterii electromagnetice, egală cu puterea care corespunde schimbului de energie sau lucrului mecanic de un joule într-o secundă (W). • scris și wat. pl. wați. /<fr., engl. watt; cf. nm. pr. James Watt, inginer scoțian.

wolfram s.n. (chim.) Element chimic, metal tranzițional extrem de refractar și deosebit de rezistent la atacul acizilor, care se prezintă sub formă de pulbere de culoare cenușie-neagră, iar, prin topire, albă, lucioasă, întrebuințat la fabricarea oțelurilor speciale cu duritate mare, a filamentelor pentru becuri electrice, a carburilor foarte dure, a metalului widia etc. (W); tungsten. • /<germ. Wolfram, fr. wolfram.

WATT, wați, s. m. (Fiz.) Unitate de măsură a puterii egală cu puterea care corespunde schimbului de energie sau lucrului mecanic de un joule într-o secundă. – Din fr., engl. watt.

WOLFRAM s. n. Element chimic, metal dur, cenușiu deschis (în stare compactă) sau cenușiu închis (sub formă de pulbere), lucios, folosit la fabricarea oțelurilor speciale și a filamentelor pentru becuri electrice; tungsten. – Din germ. Wolfram, fr. wolfram.

WATT, wați, s. m. (Fiz.) Unitate de măsură a puterii, egală cu puterea care corespunde schimbului de energie (sau lucrului mecanic efectuat) de un joule. Pronunțat: vat.

WOLFRAM s. n. Metal dur, folosit la fabricarea oțelurilor speciale și a filamentelor pentru becuri electrice; tungsten. Cota-parte a Chinei în producția mondială de wolfram reprezintă aproximativ 40%, ceea ce o plasează pe primul loc în lume. Lupta de clasă, 1953, nr. 12, 68. Pronunțat: volfram.

WATT, wați, s. m. (Fiz.) Unitate de măsură a puterii, egală cu puterea care corespunde schimbului de energie sau lucrului mecanic de un joule. [Pr.: vat] – Fr. watt (engl. watt).

WOLFRAM s. n. Metal dur, folosit la fabricarea oțelurilor speciale și a filamentelor pentru becuri electrice; tungsten. [Pr.: volfram] – Fr. wolfram (germ. Wolfram).

WATT s.m. Unitate de măsură a puterii electromagnetice, egală cu puterea unui joule pe secundă. [Pron. vat, pl. wați. / < engl. watt, cf. J. Watt – mecanician și inventator englez].

WOLFRAM s.n. Oxid natural de fier, de mangan și de tungsten, principalul minereu din care se extrage tungstenul. [Pron. vol-. / < germ. Wolfram, fr. wolfram].

WATT s. m. unitate de măsură a puterii electromagnetice, egală cu puterea unui joule pe secundă. (< fr., engl. watt)

WOLFRAM s. n. metal dur, alb, lucios, folosit la fabricarea filamentelor pentru becuri electrice, a oțelurilor speciale etc.; tungsten. (< germ. Wolfram, fr. wolfram)

WATT wați m. fiz. Unitate de măsură a puterii egală cu puterea care dezvoltă o energie de un joule pe secundă. /< fr., engl. watt

WOLFRAM n. Metal dur, greu, de culoare albă, folosit la fabricarea filamentelor pentru becuri electrice și a oțelurilor speciale. /<germ. Wolfram, fr. wolfram

*wólfram n. Chim. Corp simplu tetravalent cu o greutate atomică de 184. – Se numește și tungsten.

w [cit. dublu ve/dublu vî]^[1] s. m. / s. n., pl. m. w / n. w-uri

w [cit. dublu ve / dublu vî] s. m. / s. n., pl. w / w-uri

W, w s. m. invar. [cit. dublu ve]

W (pr. dublu ve)

watt (unitate de măsură) s. m., pl. wați; simb. W

wolfram s. n.; simb. W

watt s. m. art. wattul; pl. wați; simb. W

wolfram (element chimic) s. n.; simb. W

watt s. m., pl. wați; simb. W

wolfram s. n., pl. wolframuri; simb. W

watt, pl. wați

wolfram

WATT s. (FIZ.) (pop.) lumină. (Bec de 60 de ~ți.)

WOLFRAM s. (CHIM.) tungsten.

WATT s. (FIZ.) (pop.) lumină. (Bec de 60 de ~.)

WOLFRAM s. (CHIM.) tungsten.

„W”, Parc Național (din 1954) extins pe 10.263,3 km², la granița dintre Niger, Benin și Burkina Faso. Numit „W”, deoarece în această zonă fl. Niger formează meandre imense duble. Savană cu păduri de tip sudanez, păduri galerii și câmpie aluvionară. Aici sunt ocrotite numeroase animale (elefant, bivol african, hipopotam, diverse antilope, leopard, ghepard, crocodil etc.) și păsări.

W s. m. invar. 1. A douăzeci și opta literă a alfabetului limbii române; sunetul notat cu această literă (are valoarea lui „v” în cuvintele de origine germană sau a lui „u” semivocalic în cuvintele de origine engleză); se folosește în neologisme cu caracter internațional și în nume proprii. 2. Simbol pentru wolfram. 3. (METR.) Simbol pentru watt.

WÓLFRAM (< germ. {i}) s. n. Element chimic (W; nr. at. 74, m. at. 183.85, p. t. 3.400°C, p. f. c. 4.700°C, gr. sp. 19,1), metal alb lucios. Se găsește în natură sub formă de wolframit, scheelit și alte minerale. Este foarte rezistent din punct de vedere chimic. Se întrebuințează la fabricarea filamentelor pentru becuri electrice, a oțelurilor speciale, a aparaturii chimice și sub formă de carbură, ca metal dur (widia) pentru fabricarea unor scule speciale. A fost descoperit de chimistul german Carl Wilhelm Scheele în 1783. Sin. tungsten.