wolfram s.n. (chim.) Element chimic, metal tranzițional extrem de refractar și deosebit de rezistent la atacul acizilor, care se prezintă sub formă de pulbere de culoare cenușie-neagră, iar, prin topire, albă, lucioasă, întrebuințat la fabricarea oțelurilor speciale cu duritate mare, a filamentelor pentru becuri electrice, a carburilor foarte dure, a metalului widia etc. (W); tungsten. • /<germ. Wolfram, fr. wolfram.