14 definiții pentru w

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

W, w, s. m. 1. A douăzeci și opta literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat prin această literă (având de obicei valoarea lui v sau a lui u semivocalic), care apare în neologisme internaționale precum și în nume proprii străine. [Pr.: dublu ve, dublu vî.Pl. și (1, n.) w-uri]

w smi [P: dublu ve] 1 A douăzeci și opta literă a alfabetului limbii române, care apare în neologisme (mai ales de origine engleză sau germană), cu circulație internațională și în nume proprii străine. 2 Sunet corespunzător literei w, având de obicei valoarea lui v sau a lui u semivocalic.

w s.m. invar. I 1 A douăzeci și opta literă a alfabetului limbii române, folosită in ortografierea unor cuvinte străine (comune și proprii) care păstrează grafia limbii de origine. 2 Sunetul corespunzător acestei litere, avînd valoarea fricativei „v” sau a semivocalei „u”. 3 Semn grafic pentru această literă (w, W). II 1 (fiz.) Simbol pentru watt. 2 (chim.) Simbol pentru wolfram. • pronunț. și dublu ve.

W s. m. invar. A douăzeci și opta literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (având de obicei valoarea lui v sau a lui u semivocalic), care apare în neologisme internaționale precum și în nume proprii străine. [Pr.: dublu ve]

W s. m. invar. Literă numită «dublu ve», avînd valoarea lui «v» sau (în unele cuvinte de origine engleză) a lui «u» consonantic și folosită numai în ortografierea unor cuvinte străine.

W s. m. invar. Literă numită „dublu ve” avînd valoarea lui „v” sau a lui „u” semiconsonantic, folosită mai ales în ortografierea unor cuvinte străine.

W m. literă ce figurează în nume proprii și în vorbe de origină germanică.

w m. O literă inventată de Germanĭ orĭ de Englejĭ. Germaniĭ îl pronunță ca v, Englejiĭ ca ŭ. Poloniĭ, imitîndu-ĭ pe Germanĭ, l-aŭ părăsit pe v și s’aŭ încărcat în zadar cu w. La noi nu se întrebuințează de cît în nume și cuvinte străine, ca wolfram.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

w [cit. dublu ve/dublu vî][1] s. m. / s. n., pl. m. w / n. w-uri

  1. Literă recunoscută din 1982 ca făcând parte din alfabetul limbii române, dar încă percepută ca literă străină, în opoziție cu u, v, deoarece nu se folosește în cuvinte din fondul vechi. Pentru condițiile de utilizare și valorile literei w ([ŭ], [v]) v. Valorile literelor și ale combinațiilor de litere. Când nu se indică pronunțarea înseamnă că w se rostește cu valoarea ei prototipică, [v]. — Anonim

w [cit. dublu ve / dublu vî] s. m. / s. n., pl. w / w-uri

W, w s. m. invar. [cit. dublu ve]

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

W s. m. invar. 1. A douăzeci și opta literă a alfabetului limbii române; sunetul notat cu această literă (are valoarea lui „v” în cuvintele de origine germană sau a lui „u” semivocalic în cuvintele de origine engleză); se folosește în neologisme cu caracter internațional și în nume proprii. 2. Simbol pentru wolfram. 3. (METR.) Simbol pentru watt.

W”, Parc Național (din 1954) extins pe 10.263,3 km2, la granița dintre Niger, Benin și Burkina Faso. Numit „W”, deoarece în această zonă fl. Niger formează meandre imense duble. Savană cu păduri de tip sudanez, păduri galerii și câmpie aluvionară. Aici sunt ocrotite numeroase animale (elefant, bivol african, hipopotam, diverse antilope, leopard, ghepard, crocodil etc.) și păsări.

Intrare: w
  • pronunție: dublu ve, dublu vî
substantiv neutru (N24--)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • w
  • w-ul
  • w-u‑
plural
  • w-uri
  • w-urile
genitiv-dativ singular
  • w
  • w-ului
plural
  • w-uri
  • w-urilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

w, w-urisubstantiv masculin invariabil, substantiv neutru

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.