W, w, s. m. 1. A douăzeci și opta literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat prin această literă (având de obicei valoarea lui v sau a lui u semivocalic), care apare în neologisme internaționale precum și în nume proprii străine. [Pr.: dublu ve, dublu vî. – Pl. și (1, n.) w-uri]