4 definiții pentru vroi

VROÍ vb. IV v. vrea.

Notă: a vroi nu mai este menționat în DOOM2. - cata

vreáŭ (vest), vreŭ (Mold. sud) și vraŭ (nord), vrut, a vrea v. tr. (lat. *vŏlere. V. voĭ 2). Voĭesc, am voință să: vreaŭ să plec. – În nord se conjugă așa: vraŭ, vraĭ, vra. Subj. (în toată Mold. să vreĭe, în sud și să vrea). Se zice și vroĭ, vroĭesc, a vroi (amestec din voĭ, voĭesc, și vreaŭ). Cp. cu ĭaŭ și beaŭ. Vrom. vruind și vrund, azĭ vrînd.

Intrare: vroi
vroi
verb (VT408)
Surse flexiune: DMLR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) vroi vroire vroit vroind singular plural
vroiește vroiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) vroiesc (să) vroiesc vroiam vroii vroisem
a II-a (tu) vroiești (să) vroiești vroiai vroiși vroiseși
a III-a (el, ea) vroiește (să) vroiască vroia vroi vroise
plural I (noi) vroim (să) vroim vroiam vroirăm vroiserăm, vroisem*
a II-a (voi) vroiți (să) vroiți vroiați vroirăți vroiserăți, vroiseți*
a III-a (ei, ele) vroiesc (să) vroiască vroiau vroi vroiseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)