12 definiții pentru volnic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VÓLNIC, -Ă, volnici, -ce, adj. (Înv.) 1. Liber; independent, autonom. 2. Care se impune cu sila, care se face cu forța; arbitrar. – Din sl. volĭnŭ.

volnic1, ~ă a [At: PSALT. 38 / V: ~nec / Pl: ~ici, ~ice / E: vsl вольнъ] 1 a (Îvp; d. oameni) Care poate acționa după propria voință Si: liber (1), slobod (1). 2 a (Înv) Care este autorizat să ... 3 a (Înv; d. oameni) Care are drepturi politice și cetățenești depline. 4 a (Înv; d. țări, popoare) Independent. 5 sf (Îvr) Libertate. 6 a (Înv; d. acțiuni, stări etc.) Care se face fără nici o restricție. 7 a (Înv; d. acțiuni, stări etc.) Conform voinței cuiva. 8 av (Îvp) De bună voie. 9 a (Rar; d. sentimentele oamenilor) Nestăpânit. 10 a (Îvp; îlav) Din ~ă voie Din proprie inițiativă. 11-12 smf, a (Îrg) (Persoană) care conduce. 13-14 smf, a (Îrg) (Persoană) de vază. 15 a (Bis; îrg) Atotputernic (2). 16 a (Îrg) Binevoitor (2). 17 a (Îrg) Autoritar (2). 18 a (Îrg) Arbitrar (1). 19 a (Îrg) Care se impune cu sila. 20 a (Îrg; udp „să” sau „de”; îoc nevolnic) Care este capabil (de… sau să…). 21 smf (Îrg) Persoană viguroasă, robustă.

VÓLNIC, -Ă, volnici, -ce, adj. (Înv. și arh.) 1. Liber; independent, autonom. 2. Care se impune cu sila, care se face cu forța; arbitrar. – Din sl. volĩnŭ.

VÓLNIC, -Ă, volnici, -e, adj. (Învechit și arhaizant) Liber, slobod (de a face ceva); neatîrnat, autonom, independent. Iată, Prahovița-n vale, Ca și tine-o alintată, Pribegind cu doru-i volnic. COȘBUC, P. I 168. La asemenea viață volnică și voinicească, se prinseră a năzui cu dor toți romînii din Ardeal. ODOBESCU, S. III 524. Fost-ai multe veacuri volnică ca pasărea văzduhului. RUSSO, S. 136. 2. Care se face cu forța, cu de-a sila; arbitrar, autoritar. Au stăpînit pre norodul acesta, nu domn volnic, stăpînitor cu putere. ARHIVA R. I 55. ◊ (Adverbial) Ea luînd din mînă-i volnic lumînarea O lipi de-o piatră. COȘBUC, P. I 248.

VÓLNIC ~că (~ci, ~ce) înv. Care poate acționa după voia sa; liber în acțiuni; slobod; independent; autonom. /<rus. volinu

volnic a. 1. liber: volnică ca pasărea văzduhului BĂLC.; 2. permis: să nu fie volnic a lua bani. [Tras din slav. VOLĬNŬ, spontan, voluntar]. ║ adv. de bună voie: să primească volnic și bucuros această sarcină OD.

vólnic, -ă adj. (bg. volnik, om liber, emancipat, d. vsl. volinŭ, spontaneŭ, voluntar, d. volĭa, voĭe; rus. vólĭnyĭ, liber. V. samo-volnic). Vechĭ. Liber, slobod: om volnic. Adv. A primi volnic, a primi nesilit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vólnic (înv.) adj. m., pl. vólnici; f. vólnică, pl. vólnice

vólnic adj. m., pl. vólnici; f. sg. vólnică, pl. vólnice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VÓLNIC adj. v. abuziv, arbitrar, autonom, chemat, competent, despotic, excesiv, independent, îndreptățit, liber, neatârnat, samavolnic, samavolnicesc, silnic, suveran.

volnic adj. v. ABUZIV. ARBITRAR. AUTONOM. CHEMAT. COMPETENT. DESPOTIC. EXCESIV. INDEPENDENT. ÎNDREPTĂȚIT. LIBER. NEATÎRNAT. SAMAVOLNIC. SAMAVOLNICESC. SILNIC. SUVERAN.

Intrare: volnic
volnic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • volnic
  • volnicul
  • volnicu‑
  • volnică
  • volnica
plural
  • volnici
  • volnicii
  • volnice
  • volnicele
genitiv-dativ singular
  • volnic
  • volnicului
  • volnice
  • volnicei
plural
  • volnici
  • volnicilor
  • volnice
  • volnicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

volnic învechit

  • 1. Care poate acționa după voia sa; liber în acțiuni.
    exemple
    • Iată, Prahovița-n vale, Ca și tine-o alintată, Pribegind cu doru-i volnic. COȘBUC, P. I 168.
      surse: DLRLC
    • La asemenea viață volnică și voinicească, se prinseră a năzui cu dor toți romînii din Ardeal. ODOBESCU, S. III 524.
      surse: DLRLC
    • Fost-ai multe veacuri volnică ca pasărea văzduhului. RUSSO, S. 136.
      surse: DLRLC
  • 2. Care se impune cu sila, care se face cu forța.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: arbitrar (adj.) autoritar attach_file 2 exemple
    exemple
    • Au stăpînit pre norodul acesta, nu domn volnic, stăpînitor cu putere. ARHIVA R. I 55.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Ea luînd din mînă-i volnic lumînarea O lipi de-o piatră. COȘBUC, P. I 248.
      surse: DLRLC

etimologie: