14 definiții pentru autoritar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

autoritár, ~ă [At: D. ZAMFIRESCU, R. 57 / P: a-u~ / Pl: ~i, ~e / E: fr autoritaire] 1-2 av, a (Într-un mod) care impune altora autoritatea (2) sa. 3 a Care nu admite replică. 4 a Care își impune punctul de vedere. 5-6 a Care uzează (și abuzează) de dreptul de a comanda.

AUTORITÁR, -Ă, autoritari, -e, adj. Care uzează de autoritatea sa, care vrea să-și impună voința. Om autoritar. ♦ Care impune supunere, care nu admite replică. Atitudine autoritară. [Pr.: a-u-] – Din fr. autoritaire.

AUTORITÁR, -Ă, auroritari, -e, adj. Căruia îi place să uzeze (și uneori să abuzeze) de dreptul de a comanda, de a da dispoziții; care găsește satisfacție în faptul de a fi ascultat. Om autoritar. ♦ Care impune ascultare, care nu admite replică. Atitudine autoritară. [Pr.: a-u-] – Din fr. autoritaire.

AUTORITÁR, -Ă, autoritari, -e, adj. Care caută să-și impună (uneori în mod abuziv) autoritatea sau voința proprie, care nu suferă contrazicere. Te rog... nu mă întrerupe. Dă-mi voie să fiu și eu o dată autoritar cu dumneata. D. ZAMFIRESCU, R. 57. ◊ (Adverbial) Ce-i cu dumneavoastră? îi întreb autoritar. CAMIL PETRESCU, U. N. 322. – Pronunțat: a-u-.

AUTORITÁR, -Ă, auroritari, -e, adj. Care caută să-și impună autoritatea sau voința proprie. [Pr.: a-u-] – După fr. autoritaire.

AUTORITÁR, -Ă adj. Care vrea să comande totdeauna, care urmărește să-și impună voința, autoritatea. [Cf. fr. autoritaire, it. autoritario].

AUTORITÁR, -Ă adj. care uzează de autoritatea sa, care urmărește să-și impună voința. (< fr. autoritaire)

AUTORITÁR ~ă (~i, ~e) 1) Care își impune voința, autoritatea. Ton ~. Persoană ~ă. /<fr. autoritaire, it. autoritario

autoritar m. partizan al autorității excesive. ║ a. care are caracterul arbitrarului.

*autoritár, -ă adj. (fr. autoritaire). Care are caracteru autoritățiĭ excesive, arbitrar: om, ordin autoritar. V. ucaz.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

autoritár (a-u-) adj. m., pl. autoritári; f. autoritáră, pl. autoritáre

autoritár adj. m. (sil. a-u-), pl. autoritári; f. sg. autoritáră, pl. autoritáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AUTORITÁR adj. 1. imperativ, poruncitor. (Cu ton ~.) 2. v. voluntar.

AUTORITAR adj. imperativ, poruncitor. (Cu ton ~.)

Intrare: autoritar
autoritar adjectiv
  • silabație: a-u-
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autoritar
  • autoritarul
  • autoritaru‑
  • autorita
  • autoritara
plural
  • autoritari
  • autoritarii
  • autoritare
  • autoritarele
genitiv-dativ singular
  • autoritar
  • autoritarului
  • autoritare
  • autoritarei
plural
  • autoritari
  • autoritarilor
  • autoritare
  • autoritarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

autoritar

  • 1. Care uzează de autoritatea sa, care vrea să-și impună voința.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: imperativ (adj.) poruncitor 3 exemple
    exemple
    • Te rog... nu mă întrerupe. Dă-mi voie să fiu și eu o dată autoritar cu dumneata. D. ZAMFIRESCU, R. 57.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Ce-i cu dumneavoastră? îi întreb autoritar. CAMIL PETRESCU, U. N. 322.
      surse: DLRLC
    • Om autoritar.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.1. Care impune supunere, care nu admite replică.
      surse: DEX '09 un exemplu
      exemple
      • Atitudine autoritară.
        surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: