volnic¹, ~ă a [At: PSALT. 38 / V: ~nec / Pl: ~ici, ~ice / E: vsl вольнъ] 1 a (Îvp; d. oameni) Care poate acționa după propria voință Si: liber (1), slobod (1). 2 a (Înv) Care este autorizat să ... 3 a (Înv; d. oameni) Care are drepturi politice și cetățenești depline. 4 a (Înv; d. țări, popoare) Independent. 5 sf (Îvr) Libertate. 6 a (Înv; d. acțiuni, stări etc.) Care se face fără nici o restricție. 7 a (Înv; d. acțiuni, stări etc.) Conform voinței cuiva. 8 av (Îvp) De bună voie. 9 a (Rar; d. sentimentele oamenilor) Nestăpânit. 10 a (Îvp; îlav) Din ~ă voie Din proprie inițiativă. 11-12 smf, a (Îrg) (Persoană) care conduce. 13-14 smf, a (Îrg) (Persoană) de vază. 15 a (Bis; îrg) Atotputernic (2). 16 a (Îrg) Binevoitor (2). 17 a (Îrg) Autoritar (2). 18 a (Îrg) Arbitrar (1). 19 a (Îrg) Care se impune cu sila. 20 a (Îrg; udp „să” sau „de”; îoc nevolnic) Care este capabil (de… sau să…). 21 smf (Îrg) Persoană viguroasă, robustă.