2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VISTIÉR, vistieri, s. m. (În Evul Mediu, în Țările Române) Titlu dat marelui dregător care avea în grijă tezaurul țării, repartizarea și încasarea dărilor; persoană care purta acest titlu; vistiernic. [Pr.: -ti-er] – Din lat. vestiarius.

vistier2 sn [At: (a. 1431-1433) DERS / P: ~ti-er / V: (îrg) ~ter, ~teriu (Pl și: visteriuri), (înv) ~tear, ~teariu, ~iar, ~iariu (Pl și: vistiariuri), ~iu, (îvr) vestieriu / Pl: ~e / E: lm vestiarium] 1-4 (În Evul Mediu, în Țara Românească și Moldova) Vistierie (1-4). 5 (În perioada Regulamentului Organic și mai târziu) Ministerul de finanțe. 6 (Înv; îf vistiariu) Încăpere (ascunsă). 7 (Îvr; îf vistiariu, visteariu) Locuință. 8 (Îvr; îaf) Adăpost (1). 9 (Înv; îaf) Încăpere în care se păstrează cerealele Si: hambar (1). 10 (Înv; îaf) Încăpere în care se păstrează alimentele. 11 (Îvr; îf vistiariu) Vizuină (1). 12 (Îvr; îaf) Ascunzătoare (5). 13 (Îrg) Vistierie (10). 14 (Înv) Vistierie (11). 15 (Înv; pex) Avere (4). 16-19 (Înv; fig) Vistierie (13-16). 20 (Înv; îf vistiariu, vistiar) Vistierie (19). 21 (Îvr; îf vistiariu) Vistierie (18). 22 (Mol; csc; îf vister) Vistierie (20). 23 (Mol; lpl; csc; îf vistere) Moară de apă împreună cu o dârstă. 24 (Mol; lpl; csc; îaf) Dârstă împreună cu o piuă. 25 (Mol; îf visteriu) Moară de apă. 26 (Mol; îf visteriu) Dârstă (1).

vistier1 sm [At: (a. 1389-1400), cf DERS / P: ~ti-er / V: (înv) ~iar, ~iariu, ~iu, (îvr) vestier, vestiariu, ~teiariu, ~ter, ~teriu / Pl: ~i / E: vsl вистиіарь] 1 (În Evul Mediu în Țara Românească și în Moldova; șîs mare ~ sau marele ~, înv, ~ mare, ~ul cel mare, vel-~) Mare dregător din sfatul domnesc, care avea obligația repartizării dărilor asupra populației contribuabile, a încasării acestora de la slujbașii din ținuturi (sau din județe), a gestionării tezaurului țării (inițial și domnesc) și a judecării pricinilor de ordin fiscal Si: vistiernic (1), (înv) protovistier. 2 (Înv; Mol; Mun; șîs ~ al doilea ori, înv, vtori-~ sau ~ al treilea ori, înv, treti-~) Subordonat al unui vistier (1). 3 (Mol; îas) Locțiitor al unui vistier (1). 4 (În perioada Regulamentului Organic) Ministru de finanțe. 5 (Îvr) Cleric care se ocupa cu administrarea veniturilor unei mănăstiri Si: (îvr) vistearnic Vz vistiernic (5). 6 (Înv; pex) Demnitar la diverse curți imperiale sau regale care se ocupa cu administrarea financiară și fiscală a statului Si: (înv) vistiernic (9). 7 (Asr; fam) Vidanjor.

VISTIÉR, vistieri, s. m. (În evul mediu, în țările românești) Titlu dat marelui dregător care avea în sarcina sa administrarea financiară a țării și a vistieriei statului; persoană care purta acest titlu; vistiernic. [Pr.: -ti-er] – Din lat. vestiarius.

VISTIÉR2, vistiere, s. n. (Învechit) Vistierie. Să deschid vistierul, Să-mi iau bani de cheltuială. PĂSCULESCU, L. P. 213. – Pronunțat: -ti-er.

VISTIÉR1, vistieri, s. m. (În orînduirea feudală din Țara Romînească și din Moldova; uneori precedat de «mare» sau «vel») Mare demnitar avînd în sarcina sa administrarea financiară a țării și păstrarea vistieriei statului. Vistierul Văcărescu. (Fig.) Motanul alb era vistier, Mîrzac cel chior ministru, Cînd de la el eu leafa-mi cer, El miaună sinistru. EMINESCU, O. IV 75. Vistierul al doilea = locțiitorul marelui vistier. – Pronunțat: -ti-er.

VISTIÉR1, vistiere, s. n. (Înv.) Vistierie. – Lat. lit. vestiarius.

VISTIÉR ~i m. (în Moldova și Muntenia medievală) Dregător de mare rang, având în grija sa vistieria statului, încasarea și repartizarea birului. [Sil. -ti-er] /<lat. vestiarius

vistiar2 sn vz vistier2

vistiar1 sm vz vistier1

vistiernic sm [At: (a. 1400) DERS / P: ~ti-er~ / V: ~ter~, (înv) ~tear~, ~tiar~, (îvr) vester~, ~tearnec, ~teiarnec, ~tiarnec, ~tir~ / Pl: ~ici / E: vsl вистиіарьникъ] 1 (În Evul Mediu în Țara Românească și în Moldova; șîs mare ~ sau marele ~, înv, ~ mare, ~ul cel mare, vel-~) Vistier1 (1). 2 (Înv; Mol; Mun; șîs ~ al doilea ori, înv, vtori-~ sau ~ al treilea ori, înv, treti-~) Subordonat al unui vistiernic (1). 3 (Mol; îas) Locțiitor al unui vistiernic (1). 4 (În perioada Regulamentului Organic) Ministru de finanțe. 5 (Îvr; îf vistearnic) Vistier1 (5). 6 (Îvr; îf vistiarnic, vistearnic) Persoană care avea în grijă arhiva și biblioteca unei mănăstiri și care administra veniturile realizate din tipărirea manuscriselor. 7 (Îvr; fig; îf vistearnic) Administrator (1). 8 (Îvr; fig) Depozitar (1). 9 (Pex) Vistier1 (6). 10 (Îvr; îf vistiarnic) Demnitar.

vistier(nic) m. od. marele tezaurar, ministru de finanțe mai mare peste toți diecii de vistierie, având în sarcina sa izvodul țării, adunând dările și tributul pentru Poartă: fig. chiar moartea însăș e o părere și un vistiernic de vieți EM. [Slav. VISTĬIARĬ(NIKŬ), mai marele vistieriei].

1) vistiár și (apoĭ) -iér și -tér m. (mgr. vestiáris, un fel de boĭer bizantin, probabil, la început, garderobieru împăratuluĭ, d. lat. vestiarius, negustor de haĭne; vsl. vistiĭarĭ. V. vestiar). Vechĭ. Marele tezaurar, ministru de finanțe (de care depindeaŭ ispravniciĭ). Une-orĭ lua parte la sfat, dar numaĭ ca să primească poruncile. – Și visternic, vistiernic (vsl. vistiĭarnikŭ). V. boĭer.

2) vistiár și -iér n., pl. e (lat. vestiarium, dulap de haĭne, trecut pin limba mgr. saŭ vsl. V. vestiar). Vechĭ. Tezaur, comoară, loc unde-s ascunse lucrurile prețioase. Fig. Vistieru bunătăților, comoara fericirilor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vistiér (-ti-er) s. m., pl. vistiéri

vistiér s. m. (sil. -ti-er), pl. vistiéri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VISTIÉR s. v. (ist.) vistierie.

VISTIÉR s. (IST.) vistiernic. (~ administra vistieria țării.)

VISTIER s. (IST.) vistiernic. (~ administra vistieria țării.)

arată toate definițiile

Intrare: vistier (persoană)
  • silabație: vis-ti-er
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vistier
  • vistierul
  • vistieru‑
plural
  • vistieri
  • vistierii
genitiv-dativ singular
  • vistier
  • vistierului
plural
  • vistieri
  • vistierilor
vocativ singular
  • vistierule
  • vistiere
plural
  • vistierilor
Intrare: vistier (vistierie)
vistier2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vistier
  • vistierul
  • vistieru‑
plural
  • vistiere
  • vistierele
genitiv-dativ singular
  • vistier
  • vistierului
plural
  • vistiere
  • vistierelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vistier (persoană)

  • 1. în Evul Mediu Țările Române Titlu dat marelui dregător care avea în grijă tezaurul țării, repartizarea și încasarea dărilor; persoană care purta acest titlu.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: vistiernic 2 exemple
    exemple
    • Vistierul Văcărescu.
      surse: DLRLC
    • figurat Motanul alb era vistier, Mîrzac cel chior ministru, Cînd de la el eu leafa-mi cer, El miaună sinistru. EMINESCU, O. IV 75.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Vistierul al doilea = locțiitorul marelui vistier.
      surse: DLRLC

etimologie:

vistier (vistierie)

etimologie: