2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VISTIÉR, vistieri, s. m. (În Evul Mediu, în Țările Române) Titlu dat marelui dregător care avea în grijă tezaurul țării, repartizarea și încasarea dărilor; persoană care purta acest titlu; vistiernic. [Pr.: -ti-er] – Din lat. vestiarius.

VISTIÉR, vistieri, s. m. (În evul mediu, în țările românești) Titlu dat marelui dregător care avea în sarcina sa administrarea financiară a țării și a vistieriei statului; persoană care purta acest titlu; vistiernic. [Pr.: -ti-er] – Din lat. vestiarius.

VISTIÉR2, vistiere, s. n. (Învechit) Vistierie. Să deschid vistierul, Să-mi iau bani de cheltuială. PĂSCULESCU, L. P. 213. – Pronunțat: -ti-er.

VISTIÉR1, vistieri, s. m. (În orînduirea feudală din Țara Romînească și din Moldova; uneori precedat de «mare» sau «vel») Mare demnitar avînd în sarcina sa administrarea financiară a țării și păstrarea vistieriei statului. Vistierul Văcărescu. (Fig.) Motanul alb era vistier, Mîrzac cel chior ministru, Cînd de la el eu leafa-mi cer, El miaună sinistru. EMINESCU, O. IV 75. Vistierul al doilea = locțiitorul marelui vistier. – Pronunțat: -ti-er.

VISTIÉR1, vistiere, s. n. (Înv.) Vistierie. – Lat. lit. vestiarius.

VISTIÉR ~i m. (în Moldova și Muntenia medievală) Dregător de mare rang, având în grija sa vistieria statului, încasarea și repartizarea birului. [Sil. -ti-er] /<lat. vestiarius

vistier(nic) m. od. marele tezaurar, ministru de finanțe mai mare peste toți diecii de vistierie, având în sarcina sa izvodul țării, adunând dările și tributul pentru Poartă: fig. chiar moartea însăș e o părere și un vistiernic de vieți EM. [Slav. VISTĬIARĬ(NIKŬ), mai marele vistieriei].

1) vistiár și (apoĭ) -iér și -tér m. (mgr. vestiáris, un fel de boĭer bizantin, probabil, la început, garderobieru împăratuluĭ, d. lat. vestiarius, negustor de haĭne; vsl. vistiĭarĭ. V. vestiar). Vechĭ. Marele tezaurar, ministru de finanțe (de care depindeaŭ ispravniciĭ). Une-orĭ lua parte la sfat, dar numaĭ ca să primească poruncile. – Și visternic, vistiernic (vsl. vistiĭarnikŭ). V. boĭer.

2) vistiár și -iér n., pl. e (lat. vestiarium, dulap de haĭne, trecut pin limba mgr. saŭ vsl. V. vestiar). Vechĭ. Tezaur, comoară, loc unde-s ascunse lucrurile prețioase. Fig. Vistieru bunătăților, comoara fericirilor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vistiér (-ti-er) s. m., pl. vistiéri

vistiér s. m. (sil. -ti-er), pl. vistiéri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VISTIÉR s. v. (ist.) vistierie.

VISTIÉR s. (IST.) vistiernic. (~ administra vistieria țării.)

VISTIER s. (IST.) vistiernic. (~ administra vistieria țării.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

vistiér (-re), s. n. – Tezaur, vistierie. – Var. vist(i)er(iu). Mr. avisteare. Lat. vestĭārĭum, prin intermediul mgr. βεστιάρις, cf. sl. vistiarija; este cuvînt introdus de administrația bizantină. – Der. vistier (var. vister(nic), vistiernic), s. m. (boier de rangul întîi, tezaurar, administrator general al vistieriei și al finanțelor statului; vistier al doilea, boiernaș de rang inferior; ajutorul marelui vistier; vistier al treilea, boier de rang inferior, inspector de finanțe; în mănăstiri, administrator, econom); vist(i)erie, s. f. (tezaur; finanțe); visternicel, s. m. (funcționar, slujbaș la finanțe); visternicie, s. f. (slujba vistiernicului, trezorerie).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

vistiér – tezaur, visterie. Mgr. βεστιάρης din lat. vestiarium (Cioranescu, 9313) Der: visterie, vistiernic.

Intrare: vistier (persoană)
  • silabație: vis-ti-er
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vistier
  • vistierul
  • vistieru‑
plural
  • vistieri
  • vistierii
genitiv-dativ singular
  • vistier
  • vistierului
plural
  • vistieri
  • vistierilor
vocativ singular
  • vistierule
  • vistiere
plural
  • vistierilor
Intrare: vistier (vistierie)
vistier2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vistier
  • vistierul
  • vistieru‑
plural
  • vistiere
  • vistierele
genitiv-dativ singular
  • vistier
  • vistierului
plural
  • vistiere
  • vistierelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vistier (persoană)

  • 1. în Evul Mediu Țările Române Titlu dat marelui dregător care avea în grijă tezaurul țării, repartizarea și încasarea dărilor; persoană care purta acest titlu.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: vistiernic 2 exemple
    exemple
    • Vistierul Văcărescu.
      surse: DLRLC
    • figurat Motanul alb era vistier, Mîrzac cel chior ministru, Cînd de la el eu leafa-mi cer, El miaună sinistru. EMINESCU, O. IV 75.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Vistierul al doilea = locțiitorul marelui vistier.
      surse: DLRLC

etimologie:

vistier (vistierie)

etimologie: