9 definiții pentru vistier (vistierie)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

vistier1 sm [At: (a. 1389-1400), cf DERS / P: ~ti-er / V: (înv) ~iar, ~iariu, ~iu, (îvr) vestier, vestiariu, ~teiariu, ~ter, ~teriu / Pl: ~i / E: vsl вистиіарь] 1 (În Evul Mediu în Țara Românească și în Moldova; șîs mare ~ sau marele ~, înv, ~ mare, ~ul cel mare, vel-~) Mare dregător din sfatul domnesc, care avea obligația repartizării dărilor asupra populației contribuabile, a încasării acestora de la slujbașii din ținuturi (sau din județe), a gestionării tezaurului țării (inițial și domnesc) și a judecării pricinilor de ordin fiscal Si: vistiernic (1), (înv) protovistier. 2 (Înv; Mol; Mun; șîs ~ al doilea ori, înv, vtori-~ sau ~ al treilea ori, înv, treti-~) Subordonat al unui vistier (1). 3 (Mol; îas) Locțiitor al unui vistier (1). 4 (În perioada Regulamentului Organic) Ministru de finanțe. 5 (Îvr) Cleric care se ocupa cu administrarea veniturilor unei mănăstiri Si: (îvr) vistearnic Vz vistiernic (5). 6 (Înv; pex) Demnitar la diverse curți imperiale sau regale care se ocupa cu administrarea financiară și fiscală a statului Si: (înv) vistiernic (9). 7 (Asr; fam) Vidanjor.

vistier2 sn [At: (a. 1431-1433) DERS / P: ~ti-er / V: (îrg) ~ter, ~teriu (Pl și: visteriuri), (înv) ~tear, ~teariu, ~iar, ~iariu (Pl și: vistiariuri), ~iu, (îvr) vestieriu / Pl: ~e / E: lm vestiarium] 1-4 (În Evul Mediu, în Țara Românească și Moldova) Vistierie (1-4). 5 (În perioada Regulamentului Organic și mai târziu) Ministerul de finanțe. 6 (Înv; îf vistiariu) Încăpere (ascunsă). 7 (Îvr; îf vistiariu, visteariu) Locuință. 8 (Îvr; îaf) Adăpost (1). 9 (Înv; îaf) Încăpere în care se păstrează cerealele Si: hambar (1). 10 (Înv; îaf) Încăpere în care se păstrează alimentele. 11 (Îvr; îf vistiariu) Vizuină (1). 12 (Îvr; îaf) Ascunzătoare (5). 13 (Îrg) Vistierie (10). 14 (Înv) Vistierie (11). 15 (Înv; pex) Avere (4). 16-19 (Înv; fig) Vistierie (13-16). 20 (Înv; îf vistiariu, vistiar) Vistierie (19). 21 (Îvr; îf vistiariu) Vistierie (18). 22 (Mol; csc; îf vister) Vistierie (20). 23 (Mol; lpl; csc; îf vistere) Moară de apă împreună cu o dârstă. 24 (Mol; lpl; csc; îaf) Dârstă împreună cu o piuă. 25 (Mol; îf visteriu) Moară de apă. 26 (Mol; îf visteriu) Dârstă (1).

VISTIÉR2, vistiere, s. n. (Învechit) Vistierie. Să deschid vistierul, Să-mi iau bani de cheltuială. PĂSCULESCU, L. P. 213. – Pronunțat: -ti-er.

VISTIÉR1, vistiere, s. n. (Înv.) Vistierie. – Lat. lit. vestiarius.

2) vistiár și -iér n., pl. e (lat. vestiarium, dulap de haĭne, trecut pin limba mgr. saŭ vsl. V. vestiar). Vechĭ. Tezaur, comoară, loc unde-s ascunse lucrurile prețioase. Fig. Vistieru bunătăților, comoara fericirilor.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VISTIÉR s. v. (ist.) vistierie.

Intrare: vistier (vistierie)
vistier2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vistier
  • vistierul
  • vistieru‑
plural
  • vistiere
  • vistierele
genitiv-dativ singular
  • vistier
  • vistierului
plural
  • vistiere
  • vistierelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vistier (vistierie)

etimologie: