vistier s.m. 1 (în Ev. Med., în Țările Rom.) Mare dregător, membru al sfatului domnesc, însărcinat cu administrarea financiară a vistieriei statului, repartizarea și încasarea dărilor, avînd și atribuții judecătorești, de control al ispravnicilor etc. Michail, fostul vistier (ODOB.). ♦ Ext. Demnitar la diverse curți împărătești sau regale cu funcții asemănătoare ale acestui mare dregător. Strămoșul său au fost vistieriu la Paleologí (BUD.). 2 (înv.) Vistierie. • sil. -ti-er. pl. -i. /<slav. внстнюрь; cf. ngr. βεστιάρις <lat. vestiarĭus, -ii.