9 definiții pentru vistiernic visternic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VISTIÉRNIC, vistiernici, s. m. (Înv.) Vistier (1). ♦ Fig. Depozitar. [Pr.: -ti-er-] – Vistier + suf. -nic.

VISTIÉRNIC, vistiernici, s. m. (Înv.) Vistier (1). ♦ Fig. Depozitar. [Pr.: -ti-er-] – Vistier + suf. -nic.

VISTIÉRNIC, vistiernici, s. m. (Învechit; și în forma visternic; uneori precedat de «mare») Vistier1. ♦ Fig. (Și la f.) Depozitar. Maica Rahila era vistiernica dragostei și a păcii sfîntului locaș. GALACTION, O. I 316. Chiar moartea însăși e-o părere Și un visternic de vieți. EMINESCU, O. I 204. – Pronunțat: -ti-er-. - Formă gramaticală: (rar) vistiérnică s. f. – Variantă: vistérnic s. m.

vistier(nic) m. od. marele tezaurar, ministru de finanțe mai mare peste toți diecii de vistierie, având în sarcina sa izvodul țării, adunând dările și tributul pentru Poartă: fig. chiar moartea însăș e o părere și un vistiernic de vieți EM. [Slav. VISTĬIARĬ(NIKŬ), mai marele vistieriei].

VISTÉRNIC s. m. v. vistiernic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vistiérnic (-ti-er-) s. m., pl. vistiérnici

vistiérnic s. m. (sil. -ti-er-), pl. vistiérnici


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VISTIÉRNIC s. (IST.) vistier. (~ul administra vistieria țării.)

VISTIERNIC s. (IST.) vistier. (~ administra vistieria țării.)

Intrare: vistiernic
  • silabație: vis-ti-er-nic
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vistiernic
  • vistiernicul
  • vistiernicu‑
plural
  • vistiernici
  • vistiernicii
genitiv-dativ singular
  • vistiernic
  • vistiernicului
plural
  • vistiernici
  • vistiernicilor
vocativ singular
  • vistiernicule
  • vistiernice
plural
  • vistiernicilor
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • visternic
  • visternicul
  • visternicu‑
plural
  • visternici
  • visternicii
genitiv-dativ singular
  • visternic
  • visternicului
plural
  • visternici
  • visternicilor
vocativ singular
  • visternicule
  • visternice
plural
  • visternicilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vistiernic visternic

etimologie:

  • Vistier + sufix -nic.
    surse: DEX '09 DEX '98