VISTIERNICIE, vistiernicii, s. f. Demnitate, titlu de vistier; vistierie (2). [Pr.: -ti-er-. – Var.: visternicie s. f.] – Vistiernic + suf. -ie.

vesternic sm vz vistiernic

vesternicie sf vz vistiernicie

vistearnec sm vz vistiernic

vistearnic sm vz vistiernic

visteiarnec sm vz vistiernic

visternic sm vz vistiernic

visternicie sf vz vistiernicie

vistiarnec sm vz vistiernic

vistiarnic sm vz vistiernic

vistiernic sm [At: (a. 1400) DERS / P: ~ti-er~ / V: ~ter~, (înv) ~tear~, ~tiar~, (îvr) vester~, ~tearnec, ~teiarnec, ~tiarnec, ~tir~ / Pl: ~ici / E: vsl вистиіарьникъ] 1 (În Evul Mediu în Țara Românească și în Moldova; șîs mare ~ sau marele ~, înv, ~ mare, ~ul cel mare, vel-~) Vistier¹ (1). 2 (Înv; Mol; Mun; șîs ~ al doilea ori, înv, vtori-~ sau ~ al treilea ori, înv, treti-~) Subordonat al unui vistiernic (1). 3 (Mol; îas) Locțiitor al unui vistiernic (1). 4 (În perioada Regulamentului Organic) Ministru de finanțe. 5 (Îvr; îf vistearnic) Vistier¹ (5). 6 (Îvr; îf vistiarnic, vistearnic) Persoană care avea în grijă arhiva și biblioteca unei mănăstiri și care administra veniturile realizate din tipărirea manuscriselor. 7 (Îvr; fig; îf vistearnic) Administrator (1). 8 (Îvr; fig) Depozitar (1). 9 (Pex) Vistier¹ (6). 10 (Îvr; îf vistiarnic) Demnitar.

vistiernicie sf [At: NECULCE, L. 92 / P: ~ti-er~ / V: ~ter~, (îvr) vester~ / Pl: ~ii / E: vistiernic + -ie] (Înv) 1 Demnitatea de mare vistiernic (1). 2 Funcția de mare vistiernic (1). 3 Perioadă de timp în care cineva deținea demnitatea de vistiernic (1) sau exercita funcția de vistiernic (1). 4 (Îs) ~ia al doilea sau al treilea Demnitatea de vistiernic al doilea sau al treilea. 5 (Îas) Funcția de vistiernic al doilea sau al treilea.

vistirnic sf vz vistiernic

visternicie s.f. v. vistiernicie.

vistiernic s.m. (înv.) Vistier. ♦ Fig. Depozitar. • sil. -ti-er-. pl. -ci. /vistier + -nic.

vistiernicie s.f. (în Ev. Med., în Țările Rom.) Demnitate de vistier; vistierie. • sil. -ti-er-. g.-d. -iei. și visternicie s.f. /vistiernic + -ie.

VISTIERNICIE, visternicii, s. f. Demnitate, titlu de vistier; vistierie (2). [Pr.: -ti-er-. – Var.: visternicie s. f.] – Vistiernic + suf. -ie.

VISTERNIC s. m. v. vistiernic.

VISTIERNIC, vistiernici, s. m. (Învechit; și în forma visternic; uneori precedat de «mare») Vistier¹. ♦ Fig. (Și la f.) Depozitar. Maica Rahila era vistiernica dragostei și a păcii sfîntului locaș. GALACTION, O. I 316. Chiar moartea însăși e-o părere Și un visternic de vieți. EMINESCU, O. I 204. – Pronunțat: -ti-er-. - Formă gramaticală: (rar) vistiernică s. f. – Variantă: visternic s. m.

vistier(nic) m. od. marele tezaurar, ministru de finanțe mai mare peste toți diecii de vistierie, având în sarcina sa izvodul țării, adunând dările și tributul pentru Poartă: fig. chiar moartea însăș e o părere și un vistiernic de vieți EM. [Slav. VISTĬIARĬ(NIKŬ), mai marele vistieriei].

vistiernic (desp. -ti-er-) s. m., pl. vistiernici

vistiernicie (desp. -ti-er-) s. f., art. vistiernicia, g.-d. art. vistierniciei; pl. vistiernicii, art. vistierniciile (desp. -ci-i-)

vistiernic (-ti-er-) s. m., pl. vistiernici

vistiernicie (-ti-er-) s. f., art. vistiernicia, g.-d. art. vistierniciei; pl. vistiernicii, art. vistierniciile

vistiernic s. m. (sil. -ti-er-), pl. vistiernici

vistiernicie s. f. (sil. -ti-er-), art. vistiernicia, g.-d. art. vistierniciei; pl. vistiernicii, art. vistierniciile

vistiernic.

VISTIERNIC s. (IST.) vistier. (~ul administra vistieria țării.)

VISTIERNICIE s. (IST.) (înv.) vistierie. (~ era demnitatea vistiernicului.)

VISTIERNIC s. (IST.) vistier. (~ administra vistieria țării.)

VISTIERNICIE s. (IST.) (înv.) vistierie. (~ era demnitatea vistiernicului.)

VISTERNIC s. m. v. vistiernic.

VISTERNICIE s. f. (Mold.) Funcția, demnitatea de vistiernic. Toader Paladi . . . ce-l mazilise întîi din visternicie. PSEUDO-AMIRAS. Au rămas dator, din visternicie ce au fost vistiernic mare la Duca-Vodă. NECULCE. Etimologie: visternic + suf. -ie. Vezi și visterie, visterniceasă, visternicel, vistier, vistiernic.

VISTIARNEC s. m. v. vistiernic.

VISTIERNIC s. m. (Mold., ȚR) Vistier (uneori cu determinări de tipul mare, vel). A: Anumea Jlie Cantacuzino biv vel visternic și Ilie Catargiul, tij, fusese visternic mare. NCL II, 288. Numai Toma vornicul și cu frate-său, vistiernicul lordachi, . . . s-au agiunsu cu nepotu-său. NECULCE; cf. URECHE; M. COSTIN; NCL II, 289, 290, 292, 293; PSEUDO-COSTIN, 6^r, 19^r. B: Au trimis pă . . . Iordache Ruset vistiarnecul sol la Măriia sa Vodă. R. GRECEANU. Variante: visternic (URECHE; M. COSTIN; NCL II, 288, 289, 290, 292, 293; PSEUDO-COSTIN, 6^r, 19^r; NECULCE), vistiarnec (R. GRECEANU). Etimologie: vistier + suf. -nic. Vezi și visterie, visterniceasă, visternicel, visternicie, vistier. Cf. v i s t i e r.